Marea Lavră

Sfântul Petru Athonitul, Sfântul Atanasie, ctitorul acestei Mănăstiri; Sfântul Ioan Cucuzel; Sfântul Grigorie Domesticul; Sfântul Grigorie Palama; Sfântul Grigorie Bizantinul; Sfântul Maxim Kavsokalivitul; Sfântul Nifon; Sfântul Nil Izvorâtorul de Mir; Sfântul Acachie cel Nou – întemeietorul Schitului Kavsokaliviei; Cuviosul Mucenic Pahomie; Cuviosul Mucenic Roman; Cuviosul Mucenic Nicodim, Cuviosul Mucenic Damaschin, Cuviosul Constantin preotul din Moshovo, Cuviosul Gherontie – întemeietorul Schitului Sfânta Ana; Cuviosul Sofronie, a cărui viață este asemănătoare cu cea a Sfântului Alexie „omul lui Dumnezeu”; Cuviosul Mucenic Macarie, Cuviosul Mucenic Nicodim de la Sfânta Ana, Cuviosul Mucenic Cosma, Cuviosul Mucenic Luca, Cuviosul Mucenic Ilarion, Cuviosul Mucenic Nichita, Cuviosul Mucenic David, Cuviosul Mucenic Pavel, Cuviosul Mucenic Nectarie, înțelepții dascăli ai Pustiei: ieromonahii Dionisie Retorul și Mitrofan, primii sălășluitori la Sfânta Ana Mică și ultimul Sfânt Sava, care a adormit în Insula Kalymnos în 1948, a viețuit în Sfântul Munte la Sfânta Ana și a fost ucenic al Sfântului Nectarie, Episcopul Pentapolei.

Vatoped

Cei trei frați ctitori ai acestei Mănăstiri: Atanasie, Nicolae și Antonie, originari din Adrianopole; Cuviosul Ghenadie, Cuviosul Neofit, egumenul Ioanichie; Vimatarul[1] Diakonos, egumenul și Cuviosul Mucenic Eftimie dimpreună cu cei 12 ucenici care au fost spânzurați de adepții latino-cugetători ai unirii mincinoase a lui Bekkos, Cuviosul Nicodim Starețul – dascălul Sfântului Grigorie Palama, Cuviosul Evdochim sau Sava, ale cărui sfinte moaște au fost aflate nestricate, răspândind o mireasmă negrăită, Cuviosul Agapie, Cuviosul Maxim Grecul.

Iviron

Cuvioșii Ioan, Eftimie și Gheorghe, ctitorii Mănăstirii Iviron, Cuviosul Gavriil, ivirit și acesta la origine; Egumenul și cei 13 monahi care au mucenicit pe vremea latino-cugetătorilor lui M. Paleologul și a lui I. Bekkos; Sfântul Ieroteu cel Nou din Insula Kalymnos; Cuvioșii Mucenici Iacov, Iacov diaconul și Dionisie Monahul; Cuviosul Mucenic Procopie; Cuviosul Mucenic Eftimie; Cuviosul Mucenic Ignatie, Cuviosul Mucenic Acachie; Cuviosul Mucenic Onufrie; Sfântul Kallist, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul și Patriarh al Constantinopolului.

Hilandar

Sfinții Sava, mai târziu Mitropolit de Peci (Serbia) și tatăl său Simeon, ctitorii Mănăstirii, domnitori sârbi.

Dionisiu

Cuviosul Dionisie, ctitorul Mănăstirii. Cuviosul Dometie; Sfântul Nifon, Patriarhul Constantinopolului; Cuvioșii Mucenici Macarie și Ioasaf; Cuvioșii Macarie și Leontie Izvorâtorul de Mir; Cuviosul Filoteu; Cuvioșii Mucenici Hristofor, Ghenadie și Iosif.

Cutlumuș

Cuviosul Mucenic Ciprian. Cuviosul Mucenic Gherasim; Cuviosul Mucenic Gherasim din Hydra.

Pantocrator

Sfântul Theonas, Mitropolitul Tesalonicului; Cuviosul Teofil Izvorâtorul de Mir.

Xiropotamu

Sfântul Pavel – ctitorul Mănăstirii, de stirpe împărătească.

Zografu

Sfântul Cosma Bulgarul; Cei 24 de mucenici pe care latino-cugetătorii i-au ars în turnul Mănăstirii.

Dohiariu

Sfântul Eftimie, ctitorul acestei Mănăstiri; Sfinții Neofit și Eftimie; Sfântul Teofan din Ioanina.

Karakalu

Cuviosul Mucenic Ghedeon.

Filoteu

Cuviosul Teodosie, Mitropolit de Trapezunt; Cuviosul Mucenic Damian; Cuviosul Dometie; Cuviosul Simeon cel Desculț; Sfântul Cosma Etolianul, cel întocmai cu Apostolii.

Simonopetra

Sfântul Simon Izvorâtorul de mir și ctitorul acestei Mănăstiri.

Esfigmenu

Cuviosul Atanasie cel Nou, Patriarhul Constantinopolului; Cuvioșii Mucenici Agatanghel și Timotei, Cuviosul Damian sihastrul și Izvorâtorul de mir.

În jurul Kareii s-au desăvârșit prin asceză sau martiriu cuvioșii: Filoteu și Nectarie, ucenicul său, de la Chilia Iágari; Cuvioșii Mucenici Cosma „Protosul”[2] și alți 13 părinți și Stareți de la Chiliile din preajmă, care au mucenicii de pe urma latino-cugetătorilor, în vremea lui Bekkos; Cuviosul Nichifor, care a. fost latin[3] și a devenit ortodox și a scris o metodă privitoare la rugăciunea minții.[4] Cuviosul Teoclit al Filadelfiei – dascălul Sfântului Grigorie Palama în privința rugăciunii minții.

(Monahul Andrei Aghioritul, Patericul Sfântului Munte, traducere de pr. dr. Gabriel Mândrilă și Laura Mândrilă, Editura Sophia, București, 2013, pp. 38-40)