Renumiți dascăli aghioriți plini de înțelepciune

După un îndelung și anevoios studiu am reunit câteva dintre numele cunoscute, pe care le vom descrie succint, spre a-i cunoaște cât mai multă lume pe părinții aghioriți care s-au străduit de-a lungul vremilor ca dascăli plini de înțelepciune și bărbați virtuoși.

Din această prezentare vom cunoaște o parte din marea contribuție spirituală și materială a Sfântului Munte adusă întregii lumi și mai ales propriei patrii.

1. Sfântul Atanasie Athonitul, ctitorul Marii Lavre, cel care prin testamentul, învățăturile și viața sa virtuoasă a fost multora de folos.
2. Toți ctitorii celor 20 de Mănăstiri, 12 sfinte Schituri și 150 de Chilii și Colibe de nevoitori sihaștri din Sfântul Munte, prin intermediul urmașilor și prin aceștia tuturor până la noi, au lăsat învățături și porunci duhovnicești asemenea celor ale Sfântului Atanasie Athonitul, pe temeiul cărora au fost consemnate Tradițiile și s-au păstrat rânduielile tipiconale care au conservat șirul de sfinte slujbe în fiecare Mănăstire, și astfel Sfântul Munte s-a putut păstra neschimbat până astăzi, în pofida atâtor veacuri de viață duhovnicească înnegurată, ajutând Biserica ce se lupta cu diferite erezii și învățături străine. Toți acești ctitori au lăsat ca pilde luminoase viețile lor sfinte și, prin cuvântul viu al învățăturii și scrierilor lor, au adus folos duhovnicesc întregii lumi.
3. Simenon cel întru toate virtuos, Categumenul Sfintei Mănăstiri Xenofont.
4. La Chilia Mănăstirii Iviron Sfântul Govdelaás[1], monahii Govdelaás, Ilarion și Calist au luat parte la revolta din Cretaá ca predicatori.
5. Monahul Isaac de la Mănăstirea Xiropotamu, în vremea lui Mihail Paleologul (1259), fost candidat la tronul Mitropoliei de Smirna, a făcut bine la foarte multă lume.
6. În 1246, monahul athonit Iacov a ajuns Arhiepiscop al Bulgariei și a scris numeroase cărți bisericești.
7. În 1250 monahul athonit Arsenic a alcătuit o foarte importantă colecție de Sfinte Canoane.
8. La sfârșitul secolului al XIII-lea, monahul athonit Atanasie, Patriarhul Constantinopolului, a ajutat și a izbăvit multe suflete.
9. Teodosie monahul, preasfântul egumen al Sfintei Mănăstiri Filoteu, ca Mitropolit de Trapezunt a scăpat foarte multă lume.
10. Nicodim Vatopedinul, un monah minunat atât prin faptele, cât și prin viața sa contemplativă.
11. Grigorie Bizantinul, un om de litere aghiorit, un vestit sihastru inițiat în tainele contemplației neptice.
12. Monahii Sava și Ghermanos, prin viața și faptele lor, au făcut cunoscut Athosul pretutindeni.
13. Monahul athonit Isidor a ajuns Patriarh al Constantinopolu­lui; viața sa a fost scrisă de un alt monah athonit care și acesta a ajuns Patriarh al Constantinopolului.
14. Grigorie Sinaitul, după mărturia ucenicului său Calist Xantopulos, s-a nevoit mulți ani în Sfântul Munte.
15. Sfântul Atanasie cel Nou, din Adrianopol, Patriarh al Constantinopolului, a fost tuns în monahism la Chilia Sfântul Atanasie a Mănăstirii Iviron și a dus o viață ascetică.
16. Calist și Nichifor Xantopol (1310) au trăit ascetic în zona Lavrei și au scris multe capete despre rugăciunea minții (vezi Filocalia). Calist a fost unul dintre străluciți! Patriarhi care a urcat pe tro­nul Constantinopolului.
17. Grigorie Kardamis, egumen al Mănăstirii Vatoped (secolul al XIV-lea), a fost un [monah] cărturar și inițiat în cele dumnezeiești.
18. Gherasim, preasfântul egumen al. Marii Lavre (1325), alături de contemporanul său Isaac, care a ajuns „Protos” al Sfântului I Munte.
19. La începutul secolului al XIV-lea monahul Teolipt, ucenicul Sfântului Grigorie Palama, care a viețuit în locurile cele mai retrase ale Adaosului, s-a nevoit și a ajuns un mare luminător aghiorit și, prin voia dumnezeiască, Mitropolit al Filadelfiei.
20. Monahul Filoteu, de la Mănăstirea Născătoarei de Dumnezeu a Vatopedului, a scris multe tratate ascetice dintre care unele s-au păstrat.
21. Monahul învățat losif Kalothetis, cel care împreună cu Sfântul Grigorie Palama, a luptat împotriva ereziarhilor monahi din Calabria Varlaam și Achindin.
22. Ioanichie, fost egumen al Mănăstirii Vatoped, care a ajuns Mitropolit de Peritheorion (1330).
23. Sava, înțeleptul monah al Mănăstirii Vatoped, care a devenit prieten al împăraților prin renumele vieții și nevoinței sale ascetice virtuoase. Ioan Cantacuzinul a cerut monahilor de la Vatoped să i se pregătească monahului Sava. câteva odăi aparte de reculegere isihastă.
24. Macarie, egumenul Marii Lavre, a fost hirotonisit la 1342 Mitropolit al Tesalonicului.
25. Monahul Isaia, din. zona Marii Lavre și contemporan al lui Macarie, a ajuns Patriarh al Constantinopolului.
26. Sfântul Grigorie Palama, stâlpul Bisericii, și-a petrecut cea mai mare parte a nevoinței sale ascetice la Marea Lavră. A fost un părinte neptic și unul dintre cei mai sfinți dascăli ai Ortodoxiei. În biografia sa se menționează că la vremea în care se nevoia în Sfântul Munte trăiau mulți părinți vestiți prin filosofia cea după Dumnezeu, care erau [totodată] monahi cărturari și înțelepți.
27. Monahul Nichifor, dascăl al practicii și contemplației neptice.
28. Monahul aghiorit Filoteu, care în anul 1347 a ajuns Patriarh al Constantinopolului.
29. Preasfântul Patriarh. Ecumenic Isidor (secolul al XIV-lea) a fost monah aghiorit.
30. Nil Sikeliotis, Ilie, Atanasie Patriarhul Constantinopolului, Gavriil și Atanasie au fost cu toții binecuvântați monahi aghioriți. Toți au avut parte de harul profeției și au adus multă lume pe calea lui Dumnezeu.
31. În aceeași perioadă Ioan s-a arătat vrednic monah aghiorit și a alcătuit multe răspunsuri la diferite întrebări de suflet folositoare.
32. Un monah aghiorit plin de virtuți a fost de asemenea și Grigorie, Patriarhul Alexandriei, pe care împăratul Ioan Paleologul l-a cercetat spre folosul său duhovnicesc.
33. Grigorie, preasfântul egumen al Sfintei Mănăstiri Simonopetra, ale cărui epistole se află, la Ierusalim.
34. Patriarhul Constantinopolului Iosif, care a luat parte la Sinodul de la Florența-Ferrara (1438-1439), a fost monah aghiorit de la Mănăstirea Sfântului Alipie – astăzi Chilia Sfinților Apostoli a Mănăstirii Cutlumuș.
35. Eruditul monah vatopedin Ghenadie a luat parte la Sinodul de la Florența și a fost candidat la tronul Patriarhiei de Constantinopol.

Toți aceștia au trăit înainte de căderea Constantinopolului. Au ucenicit și au fost adăpați cu apa. duhovnicească a virtuții și a sfințeniei Sfântului Munte, care - după cum menționează preasfântul Patriarh al Constantinopolului Isidor – a fost o „școală sfântă a monahismului și un laborator al virtuții” (Manuel Ghedeon, p. 205). Acest laborator al virtuții nu a încetat odată cu căderea Constantinopolului, ci a continuat și după aceasta să dea poporului nostru aservit monahi înțelepți și îmbunătățiți duhovnicește.

36. Preasfântul Nifon a fost tuns monah la Mănăstirea Dionisiu, a viețuit pentru scurt timp la Mănăstirile Vatoped și Pantocrator și, cu o cultură și pregătire duhovnicească uriașe, a devenit Mitropolit al Tesalonicului și apoi Patriarh Ecumenic. După aceea a ajuns în Valahia, pe care a luminat-o și împodobit-o cu obiceiuri creștine și virtuți duhovnicești. Câtă lume nu a ajutat! Câtă lume nu a izbăvit!

Acest monah binecuvântat spunea: „Cel care va dobândi smere­nie își zidește casa sufletului pe piatra care este Hristos. Acela care, cultivând egoismul, crede că este virtuos, acela este gol de orice virtute și plin de toată închipuirea: tot ceea ce face zidește pe nisipul mândriei, care este satana. Smerenia va aduce și va întări toate virtuțile și omul care o dobândește va fi întotdeauna luminat. în timp ce egoismul luciferic va alunga orice urmă de bunătate, va aduce năruirea minții și omul acela va fi întotdeauna înnegurat, după cuvântul Scripturii care zice: «Domnul celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriți le dă har»” (Proverbele lui Solomon 3, 34)[2].

37. Contemporan al Sfântului Nifon a fost și învățatul monah aghiorit Zaharia, propovăduitor și duhovnic al lui G. Skenderbei[3], care a păstorit pe tronul Ohridei între 1464 și 1465, urmându-i Arhiepiscopului Nicolae.
38. înțelepții dascăli Mitrofan Critopol, Patriarh al Alexandriei și Silvestru, Patriarh al Antiohiei, au fost monahi aghioriți.
39. Spre sfârșitul secolului al XV-lea, ieromonahul Gavriil Dionisiatul, model de virtute și smerenie, a ajuns „Protos” al Sfântului Munte. Semnătura sa ca „Protos! se află în actele din anul 1527 ale Mănăstirii Esfigmenu. Acesta a scris viața Sfântului Nifon, Episcop și Patriarh al Constantinopolului (de asemenea, monah dionisiat), al cărui ucenic a fost.
40. Contemporan lui Gavriil a fost și eruditul ieromonah Teodosie, care a scris o deosebit de frumoasă relatare despre Sfânta Mănăstire Ivir.
41. Aceleiași perioade îi aparține și arhimandritul Teofil, înțeleptul Notar[4] al Patriarhului Ecumenic Pahomie I, care la sfârșitul secolului al XV-lea, la porunca Sfântului Nifon Patriarhul Constantinopolului, s-a dus în Alexandria și a fost martorul minunii „Dur Dag” – așa cum o descriem. în lucrarea de față. A fost un monah preasfânt, care s-a nevoit mai întâi la Mănăstirea Vatoped, apoi la Ivir, unde a copiat caligrafic toate cărțile bisericești, și în cele din urmă și-a aflat cuviosul sfârșit în Domnul la Chilia Sfântul Vasile, din Kapsala, ce aparține de Mănăstirea Pantocrator. Pentru viața sa curată și sfântă s-a învrednicit să ajungă izvorâtor de mir.
42. Între anii 1450 și 1550 a trăit nevoindu-se monahul Serafim, care a ajuns „Protos” al Sfântului Munte, despre care Sfântul Nicodim Aghioritul afirmă că a scris istoria icoanei Maicii Domnului „Axion estin”[5]. În urma unei hotărâri a Sfântului Munte s-a dus în Valahia spre a aduna milostenii și ajutor pentru Mănăstirile aflate în lipsuri și suferință cumplită de pe urma jugului turcilor barbari. Odată ajuns acolo, a ajutat multă lume cu harul cuvântului dumnezeiesc și viața sa virtuoasă.
43. Spre sfârșitul secolului ai XV-lea și începutul secolului al XVI-lea a trăit ieromonahul Chirii, ucenicul ieromonahului Dionisie din Fuma (Ágrafa[6]). Ieromonahul Chirii a fost un om plin de virtuți și un deosebit zugrav de icoane.
44. Contemporan cu ieromonahul Chirii a fost și înțeleptul monah Pahomie Rousános, care a alcătuit o scrisoare parenetică și câteva Canoane adresate monahilor de la Stavronichita despre felul în care se poate spori în viața duhovnicească.
45. Sfântul Teonás, Mitropolitul Tesalonicului, Starețul Sfintei Mănăstiri Pantocrator, cel care a sprijinit și a ajutat foarte multă lume.
46. La Sfânta Mănăstire Iviron a petrecut în nevoințe monahul Teofan Elavulkos Notarás.
47. Cei doi monahi ai Sfintei Mănăstiri Vatoped, Anania și Teofan, care au scris stihuri iambice pe pereții fântânii unde s-a păstrat icoana Maicii Domnului de la Vatoped.
48. Cuviosul Dionisie, care a zidit Mănăstirea, astăzi închinată lui, în Muntele Olimp, a fost ucenic al lui Serafim, „Protosul” Sfântului Munte. Cuviosul Dionisie a ajutat foarte multă lume.
49. La sfârșitul secolului al XVI-lea a trăit nevoindu-se cu multă evlavie la Mănăstirea Iviron diaconul Simeon Cabasilas.
50. La sfârșitul aceluiași secol, în Pustia Schitului Sfânta Ana Mică trăiau, ca primii sălășluiți acolo, sfinții părinți și dascăli neptici Dionisie Ritorul și Mitrofan Duhovnicul. Amândoi au fost înaintați în virtute și au ajuns povățuitorii și călăuzele duhovnicești în viața de sihastru pentru toți viețuitorii din împrejurimile Sfântului Munte și ale întregii Peninsule Chalcidice.

Acești monahi au venit în Sfântul Munte de la vestita Mănăstire a Studiților și, după cum se vede, pentru viața lor sfântă au ajuns izvorâtori de mir. În Peștera în care au trăit, preacuviosul părinte Gherasim, imnograful Bisericii celei Mari a lui Hristos, dimpreună cu obștea sa au ridicat un paraclis minunat care, întotdeauna când merg pelerinii să se închine, răspândește o aromă de mir, fapt care arată că undeva în apropiere trebuie să se afle ascunse și sfintele lor moaște.

51. Aghioritul monah Teoclitos, dascăl virtuos și înțelept al monahismului și Ortodoxiei, a tradus într-o limbă simplă lucrarea Manual [de legi] îmbunătățit (Ηύξψένον Πρόχειρον)[7] al [Împăratului] Vasile [Macedoneanul] și al lui Constantin [Armenopoulos], care, încă needitată, se află la biblioteca națională din Paris.
52. Monahul Constantin, ucenic al lui Nicolae Cabasila, a oferit ajutor la foarte multă lume.
53. Daniel Kastritsios și Pahomie din Tyrnovo (Thessalia) au fost monahi aghioriți.
54. Ioasaf Logothetul și Nicolae Koúrsoulas, Atanasie Comninul și Petru Stavrinos – monahi athoniți învățați și sporiți în virtute.
55. Monahul aghiorit rus Timotei, cunoscător al limbii grecești, a avut grijă să se înființeze la Moscova Academia Elină, unde a fost numit director.
56. În secolul al XVII-lea a trăit monahul aghiorit Cosma, un bun cunoscător al limbilor elină și slavă și traducătorul Patericului care conține diferite vieți ale Părinților de Dumnezeu-purtători ce s-au nevoit și au strălucit în Lavra Pecerska din Rusia.
57. În secolul al XVII-lea, mulți monahi aghioriți și-au împlinit duhovnicește lucrarea lor și cu harul lui Dumnezeu și prin viața curată au fost de folos multora. Numele lor se află răspândite în manuscrisele Sfintelor Mănăstiri, Schituri și Chilii și corespondența lor vădește vastitatea lucrării lor duhovnicești la diferite Metoace și posesiuni ale Mănăstirilor aflate [pretutindeni] în lume, în calitate de iconomi, duhovnici, stareți și slujitori. Va fi nevoie de nenumărate tomuri și de timp îndelungat pentru a aduna și inventaria numele și apoftegmele acestora.
58. La 1668 arhimandritul Dionisie Iviritul a scris Istoria genezei poporului rus, a descendenței conducătorilor lor și când și cum au primit Botezul și au devenit creștini, precum și despre sfintele moaște ale Aposto­lului Andrei, cel întâi-chemat (Manuel Ghedeon, pp. 215-215).
59. Monahul athonit cărturar și înțelept Antim Koutalianos din Efes a ajuns Patriarh al Constantinopolului și a transcris Tâlcuirea la Psaltire a lui [Eftimie] Zigabenul.
60. Manuel Ghedeon în cartea sa Sfântul Munte, pp. 199-200, scrie că „Fericit va fi cel ce va putea alcătui un catalog al numelor de arhierei și patriarhi, preoți și monahi aghioriți, care au fost promovați în administrația și ierarhia bisericească” și enumerarea noastră continuă.
61. Chiril Lucaris, vestitul ierarh martir și Patriarh Ecumenic, a mers de multe ori în Sfântul Munte și a studiat iubirea monahală de înțelepciune la renumita Academie a Sfântului Munte.
62. Ieromonahul Ieremia de la Schitul Ivirilor, ca înțelept și cărturar, a continuat istoria Mănăstirii Iviron, începută de Teodosie Iviritul în secolul al XVII-lea.
63. În aceeași epocă a trăit și însemnatul dascăl plin de virtuți Agapie Lándos din insula cea mare a Cretei. Și-a petrecut viața, ascetică, duhovnicească și plină de înfrânare într-o Peșteră aparținând de Schitul Sfânta Ana, acolo unde astăzi se află Coliba de nevoitori isihaști Sfinții Arhangheli. De mult folos au fost pentru creștini cărțile lui pline de evlavie și îndemn la pocăință: Mântuirea păcătoșilor, Vremea potrivită[8], Raiul, Noul Rai, Culegere de texte[9] ș.a., care sunt scrise într-o limbă simplă și ușor de înțeles pentru lectorul acelei epoci.
64. Mitropolitul de Imvros Atanasie (1619) a fost monah athonit.
65. Sfântul Macarie al Corintului, a cărui pateriță în care se sprijinea și cu care își făcea rugăciunea se află la Schitul Ivirilor, la Coliba Sfântul Pantelimon. Sfântul Macarie a fost un mare dascăl și luminător al Bisericii.
66. Patriarhul Ecumenic Calinic al II-lea din Akarnania a fost monah aghiorit.
67. Sfântul Cosma Etolianul, aghiorit luminat, mare dascăl și binefăcător al Creștinătății și al neamului nostru, a plecat de la Sfânta Mănăstire Filoteu și a ajuns apostol al neamului și martir.

Prin predicile sale dumnezeiești și înflăcărate i-a păzit pe creștinii din Grecia continentală până în Epirul de Nord să se musulmanizeze și să-și schimbe credința și, după ce a înființat 300 de școli primare și 16 secundare, și-a aflat sfârșitul pentru dragostea de Hristos printr-o moarte martirică.

68. Predicatorul mirean ortodox Ioan Lindios și scriitorul Mrejei Apostolice și a altor cărți folositoare de suflet, frate al Sfintei Mănăstiri Xiropotamu, și-a aflat sfârșitul în nevoință la Schitul Ivirilor, după ce a fost de mult ajutor Creștinătății.
69. Cărturarul esfigmenit Zosima, scriitor a nenumărate cărți, a dăruit o mare și bogată colecție de carte orașului Voios, spre a se afla la îndemâna publicului.
70. Mitropolitul Iosif de Tyrnavos a ajuns la sfârșitul vieții, având parte de un sfârșit cuvios, la Marea Lavră.
71. Monahul Chiril de la Marea Lavră, originar din Patra, a fost un aghiorit învățat și autor a multe cărți.
72. Primul ucenic al Cuviosului Acachie cel Nou de la Kavsokalivia, monahul Iona, a scris viețile unor mucenici de curând arătați.
73. Ieroteu din Kalamata, un înțelept, cu o cultură deosebită și plin de înfrânare, a ajuns la sfințenie nevoindu-se la Sfânta Mănăstire Iviron.
74. Meletie, ucenicul Sfântului Ieroteu la Mănăstirea Iviron, a fost un monah virtuos și însemnat.
75. Chesarie Daponte, monah al Sfintei Mănăstiri Xiropotamu, dascăl și poet, a ridicat o Mănăstire în locul său natal, Skopelos, dar și în alte părți ale Greciei și a. scris multe cărți folositoare (vezi Ghidul Mănăstirii Xiropotamu).
76. Dionisie Zagoreos, monah aghiorit și dascăl, a devenit cunoscut în lume ca artist zugrav [de icoane].
77. Patriarhul Ecumenic și martir al neamului Grigorie al V-lea din Dimitsána a studiat la academia athonită a nevoințelor ascetice și a vieții virtuoase, având ca merinde duhovnicești răbdarea și apele preadulci ale virtuții creștine. A iubit atât de mult Sfântul Munte, încât a păstrat pentru mulți ani cheia de la camera și Sihăstria sa, aflate la Mănăstirile Lavra și Iviron.

78. Teoclit Karagea, din Bizanț, dascăl învățat și înțelept, s-a nevoit în tot felul de virtuți la Schitul Kavsokalivia. Acolo a tradus într-o limbă simplă Cuvintele ascetice ale Sfântului Vasile cel Mare și a scris o Constituție alcătuită din legi bisericești și civile.

     

    (Monahul Andrei Aghioritul, Patericul Sfântului Munte, traducere de pr. dr. Gabriel Mândrilă și Laura Mândrilă, Editura Sophia, București, 2013, pp. 43-52)