Manuscrisele de la Qumran – descoperire şi enigmă
Manuscrisele de la Marea Moartă, descoperite lângă Qumran, la sud de Ierihon între 1947 şi 1956 au fost numite „scandalul academic al secolului al 20-lea”, datorită întârzierii publicării lor. În ultimii 20 de ani ele au fost dezvăluite 100%, şi au născut pasiuni pe o scară extraordinară între cercetători.
Au fost descoperite fragmente din 930 de manuscrise, care datează din perioada dintre secolul 3 B.C. şi secolul 1 A.D. 750 dintre ele sunt în ebraică, 150 sunt în aramaică şi un număr mic în limba greacă. Înainte de descoperirea lor, nu exista literatură în ebraică şi în aramaică din această perioadă. Aşa că manuscrisele au adus o lumină extraordinară asupra iudaismului chiar în vremea cand se năştea creştinismul.
La început s-a crezut – după ce s-a găsit un set de reguli pentru o comunitate religioasă – că toate manuscrisele aparţin acestei comunităţi, însă mai târziu, cercetătorii şi-au dat seama că nu se putea ca o sectă religioasă să aibă o bibliotecă mai mare decât cele mai vestite temple mesopotamiene, aşa că s-a convenit că au fost adunate din întregul Israel, pentru a fi păstrate departe de ochii invadatorilor romani din timpul răscoalei înăbuşite din 66-70 era creştină.
Manuscrisele reflectă iudaismul din vremea Mântuitorului. Ele conţin părţi din Biblie ca Estera. Pe vremea aceea formarea Bibliei aşa cum o numim noi era în curs de desfăşurare.
Descoperirea a adus mai multe clarificări: pe de o parte, faptul că manuscrisele pre-creştine sunt originale şi nu nişte făcături creştine târzii, cum au fost acuzate de către şcoala critic protestantă, pe de altă parte, faptul că unele lucrări apocaliptice (Pseudo-Daniel, Pseudo-Iezechiel, Pseudo-Ieremia, etc.) nu erau fenomene marginale cum s-a crezut. Literatura apocaliptică este aşadar specific iudaică, şi nu o invenţie a erei creştine.
Imaginea grupării religioase de la Qumran este al unei secte preocupate de puritatea interioară, pe venirea lui Messiah, pe valorile ascetice în general, pe când creştinismul este religia care se revarsă peste întreaga lume prin Tainele Bisericii, ca prezenţă a lui Hristos cel înviat în inima ei, prin Duhul Sfânt.
Paradoxal, deşi manuscrisele de la Marea Moartă au fost proclamate ca fiind enigmele care vor distruge creştinismul de oculta anti-hristică de sorginte sincretic-solară, ele au confirmat o mentalitate iudaică specifică şi au arătat veridicitatea Evangheliilor creştine în contextul cultural şi religios al vremii.
