Orice creştin care se închină la moaştele Sfintei Parascheva aşezate în Catedrala Mitropolitană din Iaşi a remarcat, cu siguranţă, că Sfânta poartă mereu alte veşminte. Ele diferă de la o perioadă liturgică la alta, în funcţie de sărbătorile din cursul anului bise­ricesc. Fie că sunt de culoare deschisă ori de culoare închisă, ele acoperă sfintele moaşte.

Ne-am întrebat şi noi, oare de ce are nevoie Sfânta Parascheva de o schimbare a veşmintelor sale de mai multe ori într-un an de zile? Şi răspunsul deosebit de mulţumitor sufletului nostru ni l-a dat Părintele Arhimandrit Constantin Chirilă. El amintea că aşa cum noi ne bucuram în copilărie de hainele pe care le primeam în dar de la părinţii noştri sau de la cei apropiaţi, tot aşa se bucură şi Sfânta Parascheva de prinosul nostru de mulţu­mire smerită pe care i-l aducem noi păcătoşii. „Nu că Sfânta ar avea nevoie de veşminte”, ci schimbarea lor vrea să arate dragostea noastră faţă de ocrotitoarea şi ajutătoarea noastră în nevoi.

Înveşmântarea moaştelor Sfintei Parascheva are loc în cinci perioade ale anului, după o ceremonie bine stabilită, la care par­ticipă doar câţiva din preoţii slujitori ai Catedralei Mitropolitane din Iaşi. Pe toată durata desfăşurării acestui ritual, biserica este în­chisă şi nimeni din exterior nu are acces la acest eveniment deose­bit. Ritualul are loc seara, după terminarea programului religios în Catedrală, în general după ora 22.00.

Ceremonialul inveşmântării Sfintei Parascheva începe prin cân­tarea Troparului Sfintei, după care toţi preoţii participanţi se închină şi sărută sfintele moaşte. Alături de racla Sfintei, slujitorii Cate­dralei aşază două mese special pregătite pentru această ocazie. Pe acestea sunt aşezate sfintele moaşte. Vechiul veşmânt este prins peste moaştele Sfintei Parascheva cu mai multe agrafe care sunt înlă­turate acum, sfânta rămânând doar în vechiul acoperământ sigilat de domnul Vasile Lupu şi Mitropolitul Varlaam al Moldovei: „Se spune că acela este veşmântul în care s-au adus sfintele moaşte şi este ca un fel de sigiliu. De-a lungul timpului s-au format nişte găurele, dar nu putem să-l schimbăm pentru că acesta este ca un sigiliu al ctitorilor care au adus moaştele”.

La ceremonia schimbării veşmântului care acoperă moaştele Sfintei Parascheva participă câţiva preoţi şi diaconi de la Catedrala Mitropolitană din Iaşi, fără ca numărul să fie unul limitat. La această ceremonie au participat în anumite momente şi Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan sau Preasfinţitul Părinte Calinic Botoşăneanul, precum şi alţi preoţi şi diaconi de la Mitropolie, dar pot participa şi măicuţele de la Centrul Eparhial. Pregătirea pentru această cere­monie religioasă presupune o trăire sufletească deosebită. Părintele Arhimandril Constantin Chirilă, întrebat fiind cum se pregăteşte pentru acest moment, a răspuns că „aşa cum preotul se pregăteşte pentru Sfânta Liturghie şi Sfânta Împărtăşanie, tot la fel şi noi ne pre­gătim pentru întâlnirea cu Sfânta Cuvioasă Parascheva”. De menţionat că, începând cu anul 2013, există o condică specială păstrată în care se precizează când s-a schimbat veşmântul, cine a participat la acest ritual şi dacă s-au semnalat nereguli privitoare la veşminte, sfintele moaşte etc. De fiecare dată când este schimbat veş­mântul Sfintei Parascheva, în această condică se semnalează dacă ultimul sigiliu este intact sau deteriorat, apoi este pus veşmântul cel nou, se curăţă şi racla sfintei, pentru că în timp se adună praf, bucăţele de busuioc, foi împăturite. După ce este aşezat veşmântul cel nou, veşmântul vechi este împăturit şi dus la Reşedinţa Mitro­politană. Aici secretarul mitropolitan are o listă, întocmită cu bine­cuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, în care sunt trecute toate veşmintele şi parohia la care trebuie fiecare dintre acestea să ajungă. După ce este aşezat veşmântul cel nou pe sfintele moaşte şi după ce s-a terminat de rostit Acatistul Sfintei Parascheva, preoţii participanţi, cântând troparul sfintei, aşază cu multă evlavie şi grijă moaştele sfintei în raclă.

Astăzi, după mărturia părinţilor de la Catedrala Mitropolitană din Iaşi care participă la ritualul schimbării veşmintelor Cuvioasei, moaştele Sfintei Parascheva sunt înfăşurare în trei rânduri de ma­teriale speciale. Aceste materiale speciale sunt fiecare dintre ele sigilate. Aceste sigilii speciale sunt, în ordinea lor, puse în veacul al XVII-lea (după cum am amintit mai sus), în veacul al XIX-lea şi ultimul în zilele noastre (în anul 2010).

Dacă despre sigiliul aşezat pe acoperământul Sfintei Paras­cheva în timpul în care moaştele au fost aduse în Moldova avem câteva informaţii de care am amintit în această lucrare, despre cel de-al doilea rând de sigilii nu se cunosc foarte multe lucruri. După toate probabilităţile, acest al doilea sigiliu a fost aşezat peste pri­mul acoperământ cu sigiliu de ceară imediat după momentul ar­derii raclei Sfintei Parascheva la Mănăstirea „Trei Ierarhi”. Şi acest sigiliu este aşezat peste un rând de acoperăminte pe care le sigi­lează fără posibilitatea de a se umbla sub el. Spunem că acest sigiliu ar aparţine secolului al XIX-lea pentru că menţiunile refe­ritoare la arderea raclei Sfintei Parascheva amintesc de sigiliul de ceară roşie pus din vechime. Astăzi, acest sigiliu nu mai poate fi văzut din cauza celui de-al doilea sigiliu de ceară. Al treilea sigiliu a fost aşezat peste un acoperământ cusut, în zona picioarelor Sfin­tei Parascheva, în timpul păstoririi în Mitropolia Moldovei şi Bu­covinei a Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan. Spre deosebire de sigiliile anterioare, acesta este realizat din plumb şi are însemnele Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

După ce este îndepărtat veşmântul vechi, în jurul moaştelor sfintei este înfăşurat un veşmânt nou, care se prinde cu agrafe pe partea din spate în diferite locuri. După mărturia părintelui Arhi­mandrit Dosoftei, mare eclesiarh al Catedralei Mitropolitane din laşi, „Coroana pe care o vedem în zona capului Sfintei vine, de fapt, peste gât şi peste faţă. Această coroană fixează veşmântul ca pe o broboadă. După aceea, se schimbă şi pernuţele care sunt în raclă ‒ pernuţa de la  capul sifntei şi pernuţa de la picioare”.

Prima coroană aşezată pe capul Sfintei Parascheva a fost rea­lizată din argint şi era îmbogăţită cu câteva pietre preţioase. Deşi nu se cunoaşte cu exactitate momentul în care a fost realizată această coroană, cel mai probabil ea a fost executată în timpul Mitro­politului Iosif Naniescu (1875-1902), fiind contemporană cu racla realizată în 1891. Analizând atât argintăria, cât mai ales modul de confecţionare al acesteia, nu este exclus ca această coroană să fi fost realizată tot de meşterul Gheorghe C. Ropală din Iaşi, fie la comanda doamnei Ana Botez, fie la cea a mitropolitului Moldovei. Această coroană se păstrează astăzi în patrimoniul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

O altă coroană închinată Sfintei Parascheva a fost făcută de o creştină din oraşul Piatra Neamţ împreună cu familia sa, înainte de anul 2007. Aceasta era din aur masiv, dar foarte subţire. Deoarece, în decursul unui an, veşmintele Sfintei Parascheva sunt schimbate de mai multe ori, coroana nu a rezistat din cauza inflexibilităţii sale şi s-a fisurat în mai multe locuri. Şi această coroană se păstrează în patrimoniul Mitropoliei şi cel mai probabil va fi expusă în viitorul muzeu mitropolitan.

Actuala coroană a fost comandată în anul 2007 (10 iulie) de Doamna Mariana Bodo din Bucureşti, după ce, cu un an înainte, participase la hramul Sfintei Parascheva. Această doamnă, iubi­toare de Hristos şi având mare dragoste faţă de Sfânta Parascheva, a vorbit cu Părintele Dosoftei de la Catedrală exprimându-şi do­rinţa de a face o coroană frumoasă sfintei. Părintele, cunoscându-l pe domnul director Vasile Vasile de  la Monetăria Statului, a intervenit pentru realizarea acestei coroane. Cu acest scop a fost dusă la Bucureşti şi vechea coroană din argint, după aceasta realizându-se noua coroană, din aur. Coroana a fost confecţionată în atelierele Monetăriei Statului după modelul din argint, are 1700 gr. şi este realizată din aur masiv de 18k. Mai mult, şi această coroană a fost făcută de două ori, în primă fază ea fiind mai puţin flexibilă. Pen­tru că exista posibilitatea ca şi aceasta să se fisureze, a fost retopită şi refăcută după specificaţiile primite de la donatoare. Coroana, deosebit de frumos realizată, este acoperită cu pietre preţioase, iar costurile totale ale confecţionării sale s-au ridicat la 180.000 ron. Doamna Mariana Boda, cea care a dorit realizarea acestei coroane, a fost ajutată în împlinirea dorinţei sale şi de familia sa, însă cea mai mare parte a costurilor realizării coroanei au căzut în grija sa.

Un lucru important de ştiut este că veşmintele Sfintei Cuvi­oasei Parascheva sunt schimbate de cinci ori pe an, după cum urmează: cu o seară înainte de pelerinajul ‒Calea Sfinţilor”; după ziua hramului din luna octombrie (acum veşmintele sunt schim­bate în primul rând pentru că ele se murdăresc); de Crăciun, Sfânta primeşte un veşmânt nou; la începutul Postului Mare (acum acesta are o culoare mai închisă tocmai pentru a sublinia perioada pos­tului atât de important pentru creştini); în ajunul Învierii Mântui­torului Iisus Hristos veşmântul este schimbat iarăşi cu unul alb (el rămând până după Rusalii) şi, în sfârşit, după Perioada sărbă­torilor închinate Învierii, Sfânta Parascheva primeşte un nou veş­mânt, acesta fiind schimbat la următoarea sărbătoare a Sfintei din luna octombrie. După ce sfânta este îmbrăcată în noile veşminte, este aşezată în raclă spre închinarea credincioşilor.

În ceea ce priveşte veşmintele, ele sunt croite dintr-un material special sau din catifea brodată. Ele au forma unei cruci, lungă de 250 m şi lată de un metru, lungimea braţelor fiind de 1,50 m. În  mijlocul crucii, în dreptul mâinilor Sfintei veşmântul are cusută o cruce sau monograma cu Iisus Hristos (XP). De cele mai multe ori, aceste veşminte sunt făcute la comandă şi sunt lucrate în ateliere bisericeşti specializate. Doar câteva mănăstiri din ţara noastă au privilegiul şi bucuria de a confecţiona veşminte speciale pentru Sfânta Parascheva: Mănăstirea Galata şi Mănăstirea ‒Sfântul Atanasie”-Copou din Iaşi, Mănăstirea Văratec din judeţul Neamţ, Mănăstirile Pasărea şi Ţigăneşti din Arhiepiscopia Bucureştilor. Veşmintele Cuvioasei Parasheva nu sunt ca nişte veşminte preoţeşti sau ar­hiereşti. Veşmântul propriu-zis e făcut ca să poată înveli moaştele sfintei care are statura unui om obişnuit. El are o formă  specială şi se  înfăşoară în jurul moaştelor.

Pentru că Sfânta Parascheva de la Iaşi este o sfântă cu moaştele  păstrate aproape integral (ele nefiind împărţite de la venirea în Moldova în anul 1641), credincioşii ortodocşi de pretutindeni se pot bucura de binecuvântarea sfintei prin închinarea la veşmintele sale. Aceste veşminte, schimbate după cum am amintit, sunt ofe­rite ca mângâiere creştinilor din parohiile diferitelor regiuni ale ţării, dar şi unor biserici din străinătate, pentru a păstra vie credinţa orto­doxă şi pentru ca poporul iubitor de Dumnezeu s-o aibă alături pe Sfânta Ocrotitoare a Moldovei. Ca binecuvântare şi mângâiere, ca dar sau ca întărire în credinţă, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a început după 1989 să ofere unor biserici aceste veşminte.

Dacă, la început, grija procurării veşmintelor ce trebuiau să acopere moaştele Sfintei Parascheva a căzut în grija Administraţiei Centrului Eparhial, astăzi tot mai mulţi creştini care vin şi se închină la Iaşi în zilele hramului doresc să le comande pentru a-i mulţumi Sfintei Parasheva, cea care i-a ajutat în diferitele lor neca­zuri. Multe veşminte sunt comandate imediat după hram de creş­tinii care s-au închinat la racla Sfintei Parascheva scoasă pe espla­nada Mitropoliei. Având în vedere numărul important de astfel de veşminte primite ca mulţumire din partea creştinilor, autorităţile bisericeşti competente au adaptat această metodă, inedită la început, dar care sporeşte dragostea creştinilor pentru Sfânta Parascheva.

Pe lângă veşmântul şi coroana Sfintei Parascheva pe care le descoperim atunci când ne închinăm la moaşte, în raclă mai sunt aşezate şi pernuţe speciale (una sub capul şi alta la picioarele Sfin­tei). Aceste pernuţe brodate cu diferite teme (de obicei sunt bro­daţi sfinţi importanţi din cursul anului bisericesc sau chiar icoana Sfintei Parascheva) sunt schimbate şi ele de mai multe ori în decursul anului şi sunt primite, ca şi veşmintele, de la creştinii care s-au bucurat de ajutorul cuvioasei.

După mărturia părintelui Dosoftei de la Catedrala Mitropoli­tană, astăzi creştinii aduc aceste veşminte sau alte podoabe (ca, de exemplu, pernuţe) ca mulţumire pentru binefacerile primite fără a primi o recomandare sau cerere specială din partea părinţilor de la Mitropolie. Mulţi creştini care aduc astfel de veşminte povestesc că Sfânta Parascheva li s-a arătat în vis şi le-a spus: ‒Să-mi aduci un veşmânt!”. Fiecare din veşmintele acestea sunt păstrate la veşmân­tărie, iar la momentul potrivit sunt aşezate peste moaştele Sfintei Parascheva. Actualmente există la Catedrală între 20-30 veşminte aduse de creştinii iubitori de Hristos şi mulţumitori pentru bine­cuvântările primite de la Cuvioasa Parascheva.

Aceste veşminte închinate Sfintei Parascheva şi lucrate în cen­trele mănăstireşti sunt realizate, în general, din materiale de veş­minte preoţeşti sau din catifea. Fie că sunt brodate sau materialul are diferite modele, toate veşmintele închinate Sfintei Parascheva sunt aşezate atunci când le vine rândul peste moaştele Sfintei. De cele mai multe ori toate aceste veşminte au aşezată, pe mijloc, o cruce, iar peste capul Sfintei este brodată o coroană. Mai sunt şi unele veşminte care au aşezate în broderie şi câteva pietricele pre­ţioase sau semipreţioase, însă acestea sunt puse doar la dorinţa donatorului. În ultima perioadă, la cererea credincioşilor donatoni, maicile care confecţionează aceste veşminte, brodează pe ele şi chi­pul sau icoana Sfintei Parascheva.

O mărturisire care trebuie să rămână peste veacuri, făcută de părintele Dosoftei Şcheul, aminteşte de un veşmânt deosebit de preţios făcut pentru sfântă în anul 2009. Realizarea acestui veş­mânt, ca şi a raclei, a coroanei etc., ne arată nouă tuturor cât de mare poate fi dragostea creştinilor pentru Sfânta Parascheva. După mărturisirea părintelui, un credincios din Constanţa, având multe necazuri, s-a rugat Sfintei Parascheva să-l ajute. Fiind ajutat de Sfânta, a venit la Iaşi, la Catedrala Mitropolitană, şi a vorbit aici cu părinţii, manifestându-şi dorinţa de a face ceva pentru Cuvioasa Parascheva. Dorind să facă ceva deosebit pentru Sfântă, s-a gândit să comande o nouă raclă sau un nou baldachin. Pentru că racla istorică a Sfintei Parascheva se dorea a fi restaurată (între timp a fost realizată şi o altă raclă din lemn de stejar), iar realizarea unui baldachin presupunea un efort financiar considerabil, ajutat de Sfânta Parascheva, s-a gândit să comande un veşmânt special pe care să-l închine Maicii Parascheva, ajutătoarea tuturor celor necăjiţi. Acest veşmânt special a fost făcut în Rusia şi este brodat cu fir de aur, nestemate şi perle, în valoare de aproximativ 10.000 euro.

Din păcate, nu există un inventar concret al veşmintelor dăruite de Mitropolia Moldovei bisericilor din ţară şi din străinătate în anii 1990-2007, aşa cum există după această perioadă. Cu toate aces­tea, descoperim în diferite articole şi publicaţii că există biserici care s-au bucurat de acest mare privilegiu şi în această perioadă, fie ele biserici din ţară sau din străinătate (Grecia, Rusia, Statele Unite ale Americii). Aşa s-a întâmplat cu Biserica ‒Sfânta Vineri" din Bucu­reşti, care a primit în anul 2000 din partea Preafericitului Părinte Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, un veşmânt al Sfintei Parascheva. Tot în această perioadă, un veşmânt al Sfintei a fost dăruit Mănăstirii ‒Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi, mănăstire care a adăpostit racla cu moaştele Sfintei Parascheva vreme de aproape 250 de ani. Biserica cu hramul ‒Sfânta Parascheva”, a Mănăstirii Sub Piatră din Sălciua, judeţul Alba, este înzestrată şi ea cu un veşmânt al Sfintei Parascheva.

În luna noiembrie a anului 2006, Mănăstirea Eghina din Grecia a primit, în semn de recunoştinţă pentru aducerea la Iaşi a moaş­telor Sfântului Ierarh Nectarie, un veşmânt al Sfintei Cuvioase Pa­rascheva. Şi biserica monument istoric din satul Şişeşti, Epis­copia Maramureşului şi Sătmarului, a primit, înainte de anul 2000, acoperăminte de la racla Sfintei Parascheva de la Iaşi.

(Pr. Prof Dr. Ion Vicovan, Pr. Cătălin Adumitroaie, Cuvioasa Parascheva, sfânta populară a Ortodoxiei în istoria şi evlavia poporului român, Editura Doxologia, 2011, pp. 240-248)