Frați după trup, născuți dintr-un tată păgân, în țara Lichiei, au fost trimiși la Beirut ca să învețe, uimindu-i pe toți cu viața lor fără de prihană. Întorși acasă, s-au mâhnit văzând că familia lor se închină în continuare la idoli și că așteaptă același lucru și de la ei. Așa că i-au părăsit pe cei dragi și au ajuns în Cezareea, la Sfântul Panfil, fiind botezați și învățați despre dreapta credință. Fiind împărat Maximian, la acea vreme, era prigoană mare împotriva creștinilor, dar Amfian nici nu a băgat în seamă primejdia, ci s-a dus de bunăvoie la închinătorii la idoli, pentru a-i mustra.

Deși avea doar 20 de ani, era înțelept precum un bătrân, iar pentru acest lucru a fost chinuit și întemnițat, iar în cele din urmă a fost legat și aruncat în mare. Atunci s-a cutremurat pământul și s-a clătinat cetatea, de s-au înfricoșat toți. Dar acest lucru nu i-a oprit din a-i tortura pe credincioși, în acest fel fiind prins și Edesie, fratele lui Amfian, precum și ceilalți care au refuzat să se lepede de Hristos.

Pe Edesie l-au adus în Alexandria, iar acesta mâniindu-se pe boierul care le dădea pe fecioare tinerilor desfrânați, l-a lovit peste obraz, încât a fost muncit ca și fratele său, pentru credința lui fiind înecat în mare.