Proscomidiarul reprezintă locul ce era numit în vechime „jertfelnic”, pentru că aici se aduc darurile oferite de credincioşi pentru săvârşirea sfintelor slujbe.

În Biserica veche, această încăpere era situată în afara bisericii. Aici se păstrau de asemeni și veșmintele și alte obiecte liturgice.

Astăzi proscomidiarul este un loc (o firidă, o nișă, o absidă sau chiar o măsuță) în latura de nord a altarului. Aici prescurile și vinul adus de credincioși sunt pregătite de către preot (împreună cu diaconul, acolo unde este) în ritualul Proscomidiei, spre a putea fi prefacute, mai apoi, la Sfanta Liturghie, în Trupul și Sângele Mântuitorului, și apoi aduse pe Sfânta Masă prin procesiunea de la Vohodul Mare.

În acest loc, preotul citeşte pomelnicele primite de la credincioşi, scoţând pentru fiecare nume pomenit o părticică din prescură pe care o aşază pe sfântul disc în locul destinat pentru pomenirea celor vii sau a celor adormiţi. La proscomidiar se păstrează atât Sfântul Disc, cât şi Sfântul Potir alături de celelalte sfinte vase: copia (cuţitaşul în formă de suliţă), steluţa, precum şi acoperămintele necesare săvârşirii lucrării sfinte. Din punct de vedere liturgic, proscomidiarul, după tâlcuirile Sfântului Simeon al Tesalonicului, simbolizează atât ieslea Betleemului în care s-a născut Domnul, cât şi mormântul în care a fost îngropat.