Hirotonia se săvârșește în cadrul Sfintei Liturghii în Sfântul Altar, de care preoția este legată, săvârșitorul fiind doar episcopul, unul singur, pentru hirotonia diaconului și preotului, doi sau mai mulți, pentru hirotonia episcopului.

Hirotonia în preot se face după Vohodul Mare, înainte de sfințirea Cinstitelor Daruri, arătându-se prin aceasta că, prin hirotonie, el primește puterea de a săvârși Sfânta Liturghie.

La hirotonie se cântă aceleași tropare ca la cununie („Isaie, dănţuieşte; Fecioara a avut în pântece şi a născut Fiu pe Emmanuel, pe Dumnezeu şi Omul; Răsăritul este numele Lui, pe Care slăvindu‑L, pe Fecioara o fericim.”; „Sfinţilor mucenici, care bine v‑aţi nevoit şi v‑aţi încununat, rugaţi‑vă Domnului să se mântuiască sufletele noastre.” și „Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule; lauda apostolilor şi bucuria mucenicilor, a căror propovăduire este Treimea cea de o fiinţă.”), deoarece hirotonia nu este o „cununie” a noului slujitor cu biserica lui Hristos.

După sfințirea Darurilor, noul preot primește de la episcop pe un Disc, Sfântul Agneț cu îndemnul: „Primește odorul acesta și îl păzește pe el până la a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos când El are să-l ceară de la Tine,” ceea ce arată marea responsabilitate care revine preotului atât în ceea ce privește purtarea de grijă față de Sfântul Trup ca împărtășanie dar și față de trupul lui Hristos ca Biserică.