Odată depuse pe Sfânta Masă, Sfintele Vase și acoperămintele acestora primesc o altă semnificație decât cea pe care o aveau la începutul Sfintei Liturghii.

De pildă, Sfântul Disc ține locul mâinilor lui Iosif și Nicodim care au pregătit pe Hristos pentru înmormântare. Iar acoperâmântul Sfântului Disc simbolizează mahrama pusă pe fața Celui răstignit.

Sfântul Potir simbolizează vasul care a primit sângele țâșnit din preacurata coastă împunsă. Acoperământul Sfântului Potir ține locul giulgiului în care a fost înfășurat trupul Domnului, iar acoperământul mare (Sfântul Aer), care se pune acum peste Sfintele Vase, închipuie piatra prăvălită la intrarea mormântului.

Cădirea Darurilor amintește aromatele cu care a fost uns trupul Domnului și miresmele aduse de femeile mironosițe la îngropare. Iar steluța, care rămâne peste Sfântul Disc, închipuie pecetea pusă pe piatra mormântului.

Închiderea ușilor împărătești simbolizează pogorârea Domnului la iad (ca un Dumnezeu), iar închiderea dverei („perdeaua de la Ușile Sfântului Altar”) închipuie întărirea mormântului cu staja (custodia) cerută de căpeteniile iudeilor.