Acoperămintele sau pocroveţele sunt obiecte liturgice, ca nişte văluri mici, confecţionate din acelaşi material ca şi veşmintele clericilor şi se folosesc la acoperirea Sfintelor Vase. Ele sunt în număr de 3: două mici, în forma unei cruci cu braţele egale, folosite pentru Sfântul Disc şi pentru Sfântul Potir, şi altul mai mare, în forma unui dreptunghi, numit aer cu care se acoperă ambele Sfinte Vase.

Acoperămintele sunt folosite mai întâi în ritualul Proscomidiei. După pregătirea Darurilor, preotul acoperă mai întâi Sfântul Disc cu steluța care simbolizează steaua care a strălucit la Nașterea Mântuitorului, apoi, tămâindu-l, așază primul acoperământ peste Disc, zicând: „Domnul a împărățit, cu podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul cu putere și S-a încins” (Psalm 92,1). Apoi tămâiază al doilea acoperământ și îl așază peste Sfântul Potir, rostind: „Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, și de lauda Ta este plin pământul”.

Darurile rămân acoperite până la ieșirea mare (vohodul mare), în timpul căreia Cinstitele Daruri sunt purtate în procesiune din proscomidiar până în Altar, prin mijlocul credincioșilor. Preotul oficiant sau diaconul poartă pe umeri Aerul, iar Sfintele Vase rămân acoperite cu pocrovețele mici.

După așezarea Darurilor pe Sfânta Masă, acoperămintele mici sunt date la o parte, iar peste Cinstitele Daruri se așază Aerul, care le acoperă pe toată durata anaforalei, până la rostirea Crezului. Atunci preotul sau preoții clatină încetișor Aerul deasupra Cinstitelor Daruri până la cuvintele „Și a înviat a treia zi...”, când preotul slujitor îl împăturește și îl pune deoparte.  

După împărtășirea credincioșilor, Sfântul Aer, steluța închisă și acoperământul Sfântului Disc sunt așezate pe Disc, Sfintele Vase dimpreună cu toate acoperămintele sunt duse înapoi în proscomidiar unde vor sta până la următoarea Sfântă Liturghie.

Acoperământul pentru Sfântul Potir a fost introdus în uzul liturgic probabil de către Sfântul Ioan Gură de Aur, pentru a feri Sfintele Daruri de praf şi insecte, iar celelalte Acoperăminte, ceva mai târziu.

Acoperămintele mici simbolizează scutecele cu care a fost înfăşat Mântuitorul la Naşterea Sa dar și acoperământul Harului dumnezeiesc, după cum o confirmă și rugăciunea de la așezarea Sfântului Aer, care la rândul să poate avea și alte semnificații, ca bolta cerească sau piatra de la uşa Mormântului.

Pe fiecare acoperământ se brodează un motiv sfânt sau cel puţin semnul Sfintei Cruci.