În cadrul slujbei vecerniei, cel mai important moment este ieșirea preotului din Sfântul Altar, având în mâna dreaptă cădelnița. După tămâierea catapetesmei, a icoanelor și a credincioșilor, preotul se oprește în fața Sfintelor Uși rostind: „Înțelepciune, drepți!”. Apoi, poporul începe cântarea unui imn numit „Lumină lină”. Cunoscut pentru frumusețea melodiei, dar și pentru încărcătura dogmatică, acesta este unul dintre cele mai vechi imne ce încă se păstrează în slujbele Bisericii Ortodoxe.

Deși textual nu se poate vorbi despre această cântare în primul secol creștin, anumite părți sunt întâlnite în scrierile bărbaților apostolici.

În mod clar, cântare „Lumină lină” apare în documentele liturgice la sfârșitul secolului al III-lea, într-o colecție cunoscută sub numele de Constituțiile Apostolice.

Principalii părinți și scriitori bisericești din primele cinci secole creștine vorbesc și ei despre imnul vecerniei. Astfel, Sfântul Vasile cel Mare, în veacul al IV-lea, spune că „imnul înserării, cântare veche, care dintre părinți ni l-a lăsat? El a fost păstrat în biserică, de la bărbații sfinți, dogmatizând despre dumnezeiasca Treime”.

Prin cântarea acestui imn, credincioșii de astăzi continuă o tradiție ce pulsează în Biserică, de aproape două mii de ani. O cântare veche, care devine mereu actuală, la fiecare vecernie – prin slăvirea lui Dumnezeu, adusă de către credincioși.