La cinci secole după moartea Sfintei Ecaterina, s-a petrecut o minune prin care au fost descoperite sfintele ei moaşte, care stătuseră vreme îndelungată ascunse în loc de taină, pe Muntele Sinai.

Într-o noapte, unui călugăr cu viaţă îmbunătăţită i-a apărut în vedenie trupul neatins de stricăciune al sfintei, înconjurat de o lumină puternică, suprafirească; trupul se afla undeva pe vârful Muntelui Sinai şi izvora mir preafrumos mirositor.

Profund mişcat, monahul a urcat el însuşi pe munte şi a găsit, într-adevăr, moaştele Sfintei Ecaterina, chiar în locul pe care îl văzuse în vis. A strâns, într-o sticlă, câteva picături din mirul care nu înceta să se reverse din cinstitul trup al sfintei. Moaştele au fost luate și duse în biserică.

În 1229, regele Ludovic al IX-lea al Franţei a ridicat, la Paris, o biserică închinată Sfintei Ecaterina.

În secolul al XII-lea, monahii au ridicat sfintele moaşte din biserica de pe vârful Muntelui Sinai şi le-au adus, cu cinste şi evlavie, la mănăstirea ridicată pe Muntele Rugului Aprins, prilej cu care hramul bisericii a devenit Sfânta Ecaterina.

(Sfânta Mare Muceniță Ecaterina – Viața și acatistul, Editura Trinitas, Iași, 2007, pp. 52-53)