Prima minune săvârşită de mucenicul lui Hristos socotim a fi aceasta: fratele părintelui Filumen, părintele Elpidie, a vieţuit, începând din anul 1976, în Sfântul Munte, la Noul Schit. Când sora lor după trup, Alexandra, şi copiii ei au aflat, la Atena, despre moartea înfricoşătoare a fratelui şi unchiului lor iubit, au reuşit să vorbească la telefon cu părintele Elpidie. Însă înainte să apuce ei să-i vestească tragicul eveniment, acesta le-a spus: „Ştiu totul. Mi-a vorbit fratele meu, spunându-mi: «Frate, mă omoară, mă omoară! Dar tu să nu te revolţi, că mor pentru Hristos!»”.

Acesta nu este un fapt comun, care să poată trece neobservat. În lume au loc multe crime, iar rudele celor uciși sunt anunţate pe căi obişnuite, nu imediat, ci după trecerea unui oarecare timp, mai scurt sau mai îndelungat. Acest fel de vestire imediată a înfricoşătorului moment, prin auzirea glasului celui ucis şi la o asemenea distanţă, ne trimite în sfera credinţei şi a minunii. Este o dovadă de netăgăduit a lucrării lui Dumnezeu şi a faptului că acest om, care la ceasul dumnezeieştii slujbe a părăsit locaşul de închinare de la Sfintele Locuri, rnutându-se la cele veşnice, este un suflet bineînmiresmat şi cu totul dăruit lui Hristos.

Astfel, minunea petrecută cu părintele Filumen a dat mărturie încă de la început, imediat după ce a fost omorât, că Dumnezeu i-a primit jertfa şi că vrea să arate lumii că îl recunoaşte ca fiind al Său. Pentru jertfa sângelui său întru numele lui Hristos, mucenicul a aflat îndrăzneală înaintea Domnului.

(Noul Sfinţit Mucenic Filumen, cel ucis la Fântâna lui Iacov pe 29 noiembrie şi al cărui trup a rămas neatins de stricăciune, Editura Egumeniţa, 2008, pp. 65-66)