Putem spune că sfinții poartă și după trecerea la cele veșnice dulcea osteneală de a alina durerile celor aflați în suferință, prin prezența lor alături de cei bolnavi. Sunt consemnate multe mărturii ale minunilor și arătărilor de sfinți, în special a celor de curând preaslăviți și trecuți în calendare. În spitale, pe lângă ajutorul lui Dumnezeu care se revarsă prin mâna medicilor și a personalului sanitar, mulți i-au întâlnit pe sfinții mângâietori într-o experiență tainică și personală.

Despre o astfel de experiență a prezenței sfinților alături de cei bolnavi dă mărturie o tânără fiică de preot. Aceasta de multe ori ajută la sfintele slujbe cântând și se ține aproape de Tainele Bisericii. Urmând cursuri de canto, la recomandarea profesorului și a medicului, tânăra a trebuit să sufere o intervenție chirurgicală ORL. După o operație destul de dificilă, a fost nevoie de încă o intervenție – pentru a fi oprită o hemoragie proaspăt apărută. După procedurile urmate, i s-a permis tatălui ei să o însoțească în salon, pentru a o supraveghea. Când și-a revenit și deja era conștientă, a observat cu mirare că în salon erau încă două persoane, și i-a atras atenția tatălui.

Acesta i-a cerut să i le descrie: „Este un părinte cu barbă mai lungă și nu prea înalt, dar care e îmbrăcat ca un ierarh. Ține în mâini un potir și se roagă, iar privirea lui e sfioasă. Celălalt are bărbiță și plete pe umeri. Are o îmbrăcăminte de culoare închisă, precum un voievod, iar privirea lui e severă și, la fel, are un potir”. Cei doi nu-i transmiteau frică, ci bucurie – iar lumina care îi înconjura arăta sfințenia lor. Timp de două zile, sfinții s-au arătat în salon, rugându-se. Părinții copilei și cei care au auzit de această întâmplare s-au gândit că  ierarhul ar fi Sfântul Ioan Maximovici, sfânt iubit de către familie, sau Sfântul Luca al Crimeii, care a fost de profesie medic chirurg.

După ce a ajuns acasă, arătând semne de refacere după operație, tânăra a recunoscut printre multele icoane din casă chipul celor doi sfinți. Sfântul Pahomie de la Pocrov și Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava. Chiar înainte de a merge la operație, împreună cu părinții și frații ei, trecuse pe la Sfântul Mucenic Ioan de la Suceava, unde s-a închinat, după care a urcat și la Schitul Pocrov, unde s-a spovedit și s-a rugat la Sfântul Ierarh Pahomie.