Sfântul Ioan de Kronstadt ‒ drumul spre sfințenie

Vieţile Sfinţilor

Sfântul Ioan de Kronstadt ‒ drumul spre sfințenie

Oamenii veneau mereu în jurul lui și îi ofereau donații, iar Sfântul Ioan a reușit, astfel, să contruiască o școală, ateliere de tâmplărie, de cusut, de cizmărie, un cămin de orfani, un adăpost pentru alcoolici și, printre altele, și Mănăstirea „Sfântul Ioan din Rila”, având multă evlavie la acest sfânt al cărui nume îl și purta. În subsolul acestei biserici a amenajat și o capelă dedicată Sfântului Proroc Ilie și Sfintei Teodora, cerând să fie înmormântat acolo. Rugăciunile lui au făcut minuni, mulți oameni primind tămăduire, chiar și după moartea sa.

Sfântul Ioan de Kronstadt (1829-1908), originar din gubernia Arhanghelsk din Rusia, provenea dintr-o familie cu mulți preoți din tată în fiu, o tradiție ce dura de peste 350 de ani. Fiind dus de mic la slujbe, de către tatăl său, a deprins repede rugăciunea. Fiind bolnăvicios din fire, a învățat mai greu carte, până când Domnul i-a auzit rugăciunile și l-a vindecat. Tot rugăciunea l-a ajutat mai târziu și la școala parohială, unde era ultimul elev, batjocorit de colegi și însingurat. Prin lucrarea Domnului, a terminat seminarul ca șef de promoție și a absolvit Academia de Teologie.

Avea visul de a fi propovăduitor în Alaska, dar a conștientizat că și poporul său avea nevoie de învățătură, încât s-a pregătit pentru a deveni preot. Având o vedenie cu el într-o catedrală, a recunoscut-o apoi ca fiind catedrala din Kronstadt. Căsătorit cu Elisabeta, fiica protoierului catedralei, au trăit împreună ca frate și soră, pentru a se dedica slujirii lui Dumnezeu. A fost hirotonit preot în anul 1855, pe seama parohiei Sfântul Andrei din Kronstadt, slujind Sfânta Liturghie zilnic, predând religia în școală și ocupându-se de cei săraci, mai mult de o jumătate de secol. Îi îndemna pe oameni să se împărtășească des și le arăta tuturor iubire.

Oamenii veneau mereu în jurul lui și îi ofereau donații, iar Sfântul Ioan a reușit, astfel, să contruiască o școală, ateliere de tâmplărie, de cusut, de cizmărie, un cămin de orfani, un adăpost pentru alcoolici și, printre altele, și Mănăstirea „Sfântul Ioan din Rila”, având multă evlavie la acest sfânt al cărui nume îl și purta. În subsolul acestei biserici a amenajat și o capelă dedicată Sfântului Proroc Ilie și Sfintei Teodora, cerând să fie înmormântat acolo. Rugăciunile lui au făcut minuni, mulți oameni primind tămăduire, chiar și după moartea sa.

În ultimii trei ani din viață, sfântul a suferit mult din pricina bolilor sale și, cunoscându-și de dinainte sfârșitul, a trecut la Domnul pe când avea 79 de ani. Rusia își pierduse cel mai iubit păstor, la înmormântarea lui fiind prezenți 20 000 de oameni. A lăsat în urmă și o bogată colecție literară, una dintre cele mai cunoscute scrieri ale sale fiind opera Viața mea în Hristos.

Sfântul Siluan l-a amintit în scrierile sale ca fiind cel care l-a sprijinit cu rugăciunea, pentru a pleca la Athos și a se face călugăr, descriindu-l pe Părintele Ioan ca având din belșug pe Duhul Sfânt și fiind cu totul într-o iubire aprinsă.