În fiecare miercuri, la o lumină de seară, în biserica ce aparţinea cândva unei obşti de maici, înconjuraţi de nişte pereţi albi care se termină cu o catapeteasmă aurită, bătrână, dar impunătoare, se întâlnesc câţiva tineri alături de un invitat. Aici, studentul nou venit, probabil, nu cunoaşte tema, se uită dacă recunoaşte vreun chip, priveşte la invitat, îşi mai verifică odată telefonul, îşi ia un scaun şi se aşază în cercul deja format. Dialogul continuă sub forma unei cateheze.

Ce sunt catehezele? Experienţa vorbeşte cel mai bine. Să povestim:

Într-una din seri, ne-am pomenit cu un număr mic de participanţi. Afară ploua de câteva ceasuri, iar anunţul despre cateheză de pe facebook nu a adunat suficiente „like-uri“. Uitându-se în biserică la puţinii studenţi, invitatul, un bătrân frumos, ne spunea că „organizatorul nu şi-a făcut treaba sau... nu mai sunt tinerii ca odinioară“. Spre finalul întâlnirii am plinit „numărul apostolic“ de 12, 13 cu tot cu invitat. Părintele ne vorbea despre păcatul strămoşesc, dar la un moment dat s-a oprit. Ne-a privit părinteşte şi cu lacrimi în ochi a început să vorbească despre păcatul tinerilor de astăzi care îşi pierd curăţia. „Cutremurătoare!“ - spunea Ovidiu Nedelcu despre întâlnirea cu părintele Iustin Neagu.

Altădată, am aflat de la invitat despre un copil ce îndrăgise mult o carte de rugăciuni, un Ceaslov. Îl primise în dar de la unchiul său. De atunci, a început să meargă cu mare curiozitate la slujbele Bisericii, urmărindu-le în paralel în carte. Ulterior, acel copil a devenit preot. El e cel care ne-a vorbit despre „Cum să înţelegem slujba Utreniei?“. Părintele Iulian Zaltariov, la final, ne-a servit cu... o pizza!

Părintele Roger Coresciuc este cel care a introdus instrumentele moderne în catehezele noastre. Un „pointer“, un laser care se proiectează pe ecran subliniind textul şi ideile principale, pare a fi foarte util. Tinerii au urmărit cu atenţie textul pildelor, în timp ce răspundeau la întrebări. Nu simţi cum trece timpul când ţi se explică astfel.

La o altă întâlnire, fiecare a luat în mână câte un exemplar din Noul Testament şi a început a citi un capitol din „Faptele Apostolilor“. Părintele Mihai Barna a făcut cu noi o „exegeză“. „Lucrurile nu sunt atât de simple după cum credeam eu ... nu aş fi înţeles singură multe aspecte dacă nu mi s-ar fi explicat aici“, ne-a spus Maria Madălina Cîtea.

Puţini tineri nu-l cunosc pe pr. Daniel Isai. În timp ce vorbea despre Taina Sfântului Botez, îl puteai observa cum şi el se uimea şi era pătruns de ceea ce zicea: „...un grăunte de muştar zace în inima noastră de la Botez aşteptând să dea rod“.

Despre părintele Cezar Hârlăoanu, prieten al nostru, credem că aici, cu noi, se simte în pielea lui. Pasionat de cuvântul Sfintei Scripturi, răspunde calm şi încurajator la avalanşa noastră de întrebări: „Cum a fost scrisă Biblia?“, „De ce era «rău» Dumnezeu în Vechiul Testament?“, „De ce creştinii noştri citesc mai puţin Scriptura?“.

Părintele Nicodim Petre şi părintele Ioan Puiu sunt printre cei mai îndrăgiţi cateheţi. Atunci când ne întâlnim, nu au nevoie de vreo introducere. După numeroasele activităţi avute împreună, studenţii se simt bine alături de ei, astfel încât dialogul decurge firesc şi cu folos.

Cateheza, cunoaşterea cuvântului lui Dumnezeu, a fost pentru o lungă perioadă de timp interzisă în România. Instrucţia religioasă a rămas în seama bunicilor şi a părinţilor, acolo unde aceştia credeau în Dumnezeu. Astăzi avem libertatea de a cunoaşte. Unii spun că n-ar fi mulţi cei care sunt „în căutare“, dar noi vom face tot posibilul să oferim un popas doritorilor de Adevăr la catehezele studenţeşti de fiecare miercuri. (Emilian Donisanu, Asociaţia Tineretul Ortodox Român - Iaşi)