Numeroși pelerini din Piatra Neamț, precum și din alte zone ale județului, au poposit pentru câteva clipe de tihnă duhovnicească la hramul Mănăstirii Bistrița – Izvorul Tămăduirii. De asemenea, credincioșii s-au închinat și la Icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana, care a fost așezată pentru câteva ore lângă biserica așezământului monahal. 

„Biserica, prin Sfintele și Dumnezeieștile sale Taine, aduce în viața omului izvor nesecat de tămăduire”, a afirmat Mitropolitul Moldovei și Bucovinei în cuvântul său, menționând totodată că Învierea Domnului, Sfânta Liturghie și dorul după Dumnezeu reprezintă un izvor de vindecare:

Suntem în Săptămâna Luminată, în Vinerea cea Sfântă, Izvorul Tămăduirii. Cuvântul „tămăduire”, cuvântul „vindecare”, sunt atât de prezente în viața noastră și în viața lumii pentru că viața noastră și viața lumii poartă multe răni, ale trupului și ale sufletului, iar omul, pe diferite căi, caută tămăduirea. Și unde putem afla tămăduire mai mult decât în Biserica Domnului Hristos, care adesea este numită „spital duhovnicesc”, purtătoare de leacuri sfinte care ajută viața omului să se tămăduiască de multele răni pe care le poartă. Biserica, prin Sfintele și Dumnezeieștile sale Taine, aduce în viața omului izvor nesecat de tămăduire, de viață curată în această lume, de veșnicie și Împărăție a lui Dumnezeu încă din această lume, perspectiva dobândirii pe deplin a Împărăției Cerurilor în veșnicie. Învierea Domnului Hristos, izvor de tămăduire. Sfânta Liturghie, izvor de tămăduire. Dorul după Dumnezeu, izvor de tămăduire. Smerenia, izvor de tămăduire. Sfintele slujbe, izvor de tămăduire. Rugăciunea neîncetată, izvor de tămăduire. Viața curată în familie, în mănăstire și în sfintele parohii, izvor de tămăduire.

La finalul Liturghiei, părintele arhim. Luca Diaconu, stareţul așezământului monahal, a mulţumit Părintelui Mitropolit și tuturor celor prezenţi pentru rugăciune, după care a urmat slujba Aghiasmei mici, la finalul căreia credincioşii prezenţi au fost stropiți cu apă sfinţită. Totodată, credincioșii au mers în procesiune cu Icoana Sfintei Ana, înconjurând lăcașul de cult istoric.

Scurt istoric

Mănăstirea Bistriţa, printre cele mai mari din Moldova, îi are ctitori pe voievozii Muşatini, dintre care primul întemeietor a fost Alexandru cel Bun. Acesta a ridicat-o în 1402 pe locul unui fost schit, ca necropolă voievodală. În acelaşi timp cu biserica, ctitorul a ridicat chiliile pentru călugări şi Casa Domnească. Sfântul Voievod Ştefan cel Mare a construit în 1498 clopotniţa şi un frumos paraclis, închinat Sfântului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava. Paraclisul, pictat în tehnica frescă în acelaşi an, este remarcabil din punct de vedere iconografic şi artistic. În 1538 Mănăstirea a fost asediată de turci care i-au distrus zidurile exterioare, iar între anii 1541-1546, voievodul Petru Rareş a construit un nou turn la intrarea în mănăstire, un paraclis închinat Sfântului Ierarh Nicolae, noi ziduri întărite, chilii, precum şi o Casă Domnească.

Amintirea vindecării unui orb

An de an, în Vinerea Luminată, calendarul Bisericii noastre ne aduce aminte de Izvorul Tămăduitor din preajma Constantinopolului, apărut în chip minunat şi ocrotit de Maica Domnului. Acest izvor a fost descoperit de împăratul Leon cel Mare (457-474), în apropierea zidurilor capitalei Imperiului Bizantin, pe la jumătatea secolului al V-lea. Maica Domnului a binecuvântat acel izvor şi prin mijlocirea ei, un orb, întâlnit de împărat, a fost vindecat.