Conferinţa a fost susţinută de lector. univ. dr. Bogdan Constantin Neculau, prof. univ. dr. Ostin Mungiu şi diaconul Stephen Holley.

„Având în vedere că suntem într-o bună relaţie şi vecinătate cu foarte multe instituţii medicale, am decis ca anul acesta să avem o colaborare mai strânsă în acest sens, acest simpozion fiind primul rod al acestei colaborări. Titlul general al Zilelor hramului parohiei noastre este «Sfântul Haralambie, tămăduitorul». Încercăm să construim această idee de a avea mai multe zile de sărbătorire, pentru că sfinţii lui Dumnezeu merită acest lucru şi noi merităm să ne îmbogăţim din frumuseţea duhovnicească a vieţuirii lor“, a precizat părintele Radu Brânză, parohul Bisericii „Sfântul Haralambie din Iaşi“.

„Am adus în atenţie câteva aspecte cu referire la pedagogia Sfântului Haralambie: ce anume învăţăm din viaţa acestui Sfânt Părinte al Bisericii noastre. Bineînţeles, am pus accent pe tămăduire, fiindcă în momentul în care îi avem ca exemple pe sfinţi avem un triplu câştig: în primul rând tămăduire proprie, tradusă şi prin echilibru sufletesc şi echilibru personal, apoi armonie socială, un alt soi de tămăduire şi, nu în ultimul rând, dobândim această necesară şi obligatorie împăcare cu Dumnezeu în lumea aceasta atât de tulburată“, ne-a declarat unul dintre invitaţii întâlnirii, lector. univ. dr. Bogdan Constantin Neculau.

Zilele hramului Parohiei Sfântului Haralambie din Iaşi se vor încheia mâine, 10 februarie, când enoriaşii parohiei îşi vor serba ocrotitorul. Amintim faptul că parohia ieşeană adăposteşte şi o părticică din moaştele Sfântului ocrotitor Haralambie.

Biserica Parohiei „Sfântul Haralambie“ este aşezată într-una din cele mai frumoase zone ale Iaşului. În apropierea ei sunt casele memoriale Mihail Codreanu, George Topârceanu, Petru Poni, Mihail Kogălniceanu, Vasile Conta. Pe raza Parohiei „Sfântul Haralambie“ se află şi primul muzeu al literaturii române, Bojdeuca Ion Creangă. De asemenea, poetul Mihai Ursachi a locuit în parohia ieşeană, casa memorială fiind deschisă publicului.

Cel mai bătrân mucenic dintre cei cunoscuţi de Biserică

Sfântul Haralambie a trăit în secolul al II-lea şi este cel mai bătrân mucenic dintre cei cunoscuţi de Biserică. A fost episcop al cetăţii Magnezia din Asia Mică şi şi-a închinat viaţa lui Hristos şi îndrumării credincioşilor. Pentru că prin fapta şi cuvântul său a adus mulţi păgâni la creştinism, şi-a atras mânia prigonitorilor. În ciuda vârstei înaintate, de 113 ani, i-au jupuit pielea de pe tot corpul şi i-au rupt carnea cu cârlige de fier. Văzând că sfântul rabdă durerile fără să scoată vreun cuvânt rău, doi soldaţi care îl păzeau şi-au mărturisit şi ei credinţa în Dumnezeul lui Haralambie, fiind şi omorâţi pe loc pentru aceasta. La fel, alte trei femei care au văzut puterea sfântului de a îndura chinurile L-au lăudat pe Hristos şi au fost şi ele imediat martirizate. Se spune că Luchie, comandantul armatei, cuprins de mânie, a apucat el însuşi instrumentele de tortură, începând să-l rănească pe sfânt, când, deodată, mâinile i-au căzut ca secerate. Atunci, l-a scuipat în faţă pe sfânt, dar gura i s-a strâmbat şi i s-a întors la ceafă. Luchie, disperat, l-a implorat pe sfânt să-l salveze cu rugăciunile sale şi să se milostivească de el. Sfântul Haralambie, în bunătatea lui, s-a rugat pentru Luchie, care s-a vindecat pe loc. Împăratul Septimiu Sever, când a auzit toate acestea, a fost cuprins de mânie şi a trimis pentru a-l aresta pe Haralambie şi a-l aduce în faţa lui. Ajuns în Antiohia, mucenicul a fost supus altor chinuri, însă s-a vindecat în chip miraculos. În cele din urmă, i s-a tăiat capul cu sabia. După execuţie, fiica împăratului, Galinia, care trecuse la creştinism, a îngropat trupul martirului cu multă evlavie.