Dacă postul nu ne schimbă, e pierdere de timp. Poți să faci oricâtă milostenie, dacă nu te rogi – degeaba. Ați văzut ce cuvânt puternic? Poți să faci milostenie, poți să dai la săraci, să faci aziluri, orfelinate, spitale, dacă nu te rogi, degeaba. De ce? Pentru că rugăciunea e cea mai mare faptă bună.

Ar trebui să ajungem să nu mai putem trăi fără Liturghie. Pentru că după ce mori, vedeți cum e... Să facem ce ține de noi în viață, că după moarte e cam greu să rămâi în nădejdea parastaselor.

Să facem noi rugăciunea, să n-o lăsăm în grija altora. Dar apar alte motive: ba că e întuneric, ba că e prea lumină, ba că e peste 8.00 și mănâncă găinile, ba că e prea devreme. Asta apare pentru că diavolul strecoară fel de fel de motive. Pentru că ora e fixată tot de dumneavoastră. Să nu mai avem astfel de motive, pentru că pierdem toată plata. Oamenii care postesc se văd.

A avut doxologie sfântul de astăzi? Da, a avut doxologie mare, așa că până și azi se mănâncă pește. Vedeți ce face Biserica? Dezlegări. Unii mâncăm, alții nu mâncăm pește. Atunci când zicem: „Mai sunt 5 zile până la Crăciun, hai să țin și eu un post mai aspru”, bine facem, dar Biserica nu pretinde. Cel care vrea, poate să mănânce pește atunci când e dezlegare la pește.

Biserica e foarte largă și nu strânge mult omul, dar încearcă să-l țină aproape. Foarte mulți faceți caz de mâncare: „Părinte, s-a întâmplat de-am mâncat, s-a întâmplat de-am gustat, s-a întâmplat...”. Nu e așa. S-a întâmplat, s-a întâmplat. Problema e: ai modificat sufletul tău? Inima ta? Gândirea ta? Pentru că altfel rămânem cu rânduiala și atât, nu mai rămânem și cu rezultatul postului. Rezultatul postului este modificarea omului. Dacă nu, într-adevăr, degeaba am postit.

În momentul în care te întâlnești cu oameni care postesc și oameni care nu postesc, imediat i-ai văzut. Poți să-i alegi și dintr-o mulțime mare: acesta postește, acesta postește, acesta nu postește, acesta postește. De ce? Se vede. Omul care postește se vede. Cum? După cum deschide gura, după cum zice „bună ziua”, după cum stă de vorbă cu tine și celelalte, după cum te servește cu ceva... Imediat se vede omul care postește față de cel care nu postește. Poate să zică cineva: „De ce zici că nu postesc? Că eu postesc”. Păi, dacă nu s-a observat că postești, adică dacă nu s-a născut în tine omul nou, atunci înseamnă că postești de formă. De aceea apare la Spovedanie spunerea păcatelor la prezent: „sunt certat cu...”. Ar trebui să spui că ai fost certat cu..., pentru că la Spovedanie ai venit împăcat. Sau: „A dat Dumnezeu, părinte, am ținut tot postul, toată rânduiala, n-am mâncat vin, untdelemn. Dar nu vorbesc cu...”. Păi, nu se poate. Un om conștient, serios, nu are probleme să nu vorbească cu unul sau cu altul, indiferent cum stau lucrurile, pentru că el știe de Dumnezeu.

Problema este, deci, dacă postul ne modifică sau nu, dacă venirea noastră la Liturghie este un rezultat bun sau nu. Altfel, cu adevărat, e pierdere de timp. Și dacă vreți, mai e și altceva: e și osândă. Acum un an parcă a mers mai bine, dar acum... Și suntem siguri că a fost șoapta diavolului: că-i prea de dimineață, că-i prea târziu, că e frig, că e cald, foarte multe lucruri imediat aduce diavolul, tu îți alegi unul dintre ele sau mai multe și este de ajuns ca să nu vii la biserică.

Vorbesc de tine, creștinule, care te spovedești, te împărtășești, citești și postești. Nu vorbesc de cei care habar n-au, nu vorbesc de cei care vin o dată la 6 ani la biserică sau care vin la Crăciun... Asta-i altă categorie de oameni, inconștienți, care habar n-au pe ce lume trăiesc. Ei Îl folosesc pe Hristos doar când au nevoie. Noi nu suntem pentru a fi frumoși în felul acesta, nu suntem pentru fațadă, ci suntem pentru partea de dinăuntru, pentru că acolo se vede.

Creștinul, în loc să asculte, are mereu ceva de zis. Cine mai era ca Iisus Hristos? În iesle, nebăgat în seamă, pe Cruce bătut, disprețuit. De ce? Pentru că a lăsat de la El, chiar dacă era nevinovat. De aceea noi, preoții, într-un conflict, spunem omului: „mergi și împacă-te!”. Și creștinul, în loc să asculte, imediat zice ceva, imediat!

– Părinte, dar eu?

– Da, tu!

– Bine, dar eu sunt mai bătrân!

– Păi, de-aia, pentru că ești mai bătrân!

– Părinte, dar eu sunt nevinovat.

– Păi, de-aia te trimit pe tine, că ești nevinovat.

– Bine, părinte, dar acela nu vine la biserică, acela e un nemernic.

– Păi, de-aia îți zic ție, pentru că tu vii și tu știi.

Pentru că ce zice la rugăciunile pentru Sfânta Împărtășanie? „Vrând să te împărtășești cu jertfa cea fără de sânge, mergând, cu cei ce te-au mâhnit pe tine împacă-te.” Nu numai cu cei pe care tu i-ai mâhnit, ci și cu cei care te-au mâhnit ei pe tine. Cuvântul acesta ne afundă în iad dacă nu-l respectăm.