Dezrădăcinarea din Pont - Viața părintelui Haralambie Dionisiatul (2)
Părinţii şi rudele lui Leonidas, împreună cu alţi mulţi locuitori din Pont s-au stabilit într-o zonă agricolă numită Caterindar, unde şi-au continuat viaţa ocupându-se c u aceleaşi lucrări agricole.
Potrivit judecăţilor pe care numai Domnul le cunoaşte, grecii din Pont au suferit, aşa cum am spus şi în biografia Stareţului Arsenie, atât de multe asupriri şi chinuri de la barbarii cuceritori, încât se primejduiau să-şi piardă nu numai bogăţia, ci şi însăşi viața lor. Singura rezolvare pentru a rămâne în continuare în locurile lor natale era lepădarea de credinţa părintească ortodoxă.
În faţa acestui impas, atât părinţii lui Leonidas, cât şi o mare mulţime de locuitori din Pont au preferat să-şi piardă bogăţia şi patria decât credinţa.
În anul 1880 s-a încheiat strămutarea grecilor din Pont pe ţărmul opus al Mării Negre, în care locuitorii ruşi aveau aceeaşi credinţă (pentru cei care nu cunosc, în anul 1880 s-a săvârşit un eveniment trist: exilarea forţată a grecilor din Pont din căminul lor strămoşesc. Atunci cea mai mare parte dintre greci au preferat să fie expatriaţi decât să se turcească. Alţii, pentru a nu-şi părăsi sălaşurile, şi-au primejduit viaţa rămânând creştini în ascuns. Astfel de creştini există până astăzi. Iar alţii, vai! s-au lepădat de credinţă cedând presiunilor cotropitorilor). Dar şi acolo grecii din pont au continuat să trăiască după tradiţiile strămoşilor lor. Părinţii şi rudele lui Leonidas, împreună cu alţi mulţi locuitori din Pont s-au stabilit într-o zonă agricolă numită Caterindar, unde şi-au continuat viaţa ocupându-se c u aceleaşi lucrări agricole.
(Monahul Iosif Dionisiatul, Starețul Haralambie - Dascălul rugăciunii minții, trad. și ed. de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2005, pp. 20-21)
Din seria Viața părintelui Haralambie Dionisiatul, puteți citi și: 1.Obârşia 3. Nunta lui Leonidas