Dacă cel mic creşte cu o atitudine de stâpânitor şi comandă părinţilor, ce trebuie să facă aceştia?

De obicei, copilul începe să dea comenzi dacă observă că cineva dintre rude este slab sau dacă nu există stabilitate educaţională în relaţia cu părinţii şi cu bunicii. De aceea, în astfel de cazuri, este bine să ne îngrijim ca felul în care se comportă cei mari din jurul copilului să fie consecvent. Nu trebuie să existe un tată sever, care te poate obliga să faci orice şi o mamă blândă, care te poate lăsa să faci ceea ce nu îţi permite tata. Comportamentul identic al celor doi părinţi cu copilul ajută mult în astfel de situaţii.

Dar, din păcate, adesea părinţii reacţionează diferit atunci când copilul greşeşte. Ce-i de făcut? Dacă pentru aceeaşi greşeală mama doar reproşează: „De ce ai făcut asta?”, iar tata, când va veni de la serviciu, îl va certa groaznic, atunci alipirea copilului de mama iubitoare şi făţărnicia faţă de tată sunt justificabile. Dacă părinţii nu se vor înţelege şi nu vor ajunge la un compromis, aceasta va avea repercusiuni asupra copilului.

De aceea, părinţii care doresc binele copilului trebuie să caute o linie stabilă de comportament faţă de copil, iar aceasta nu înseamnă neapărat schimbarea caracterului.

(Preot Maxim Kozlov, Familia – ultimul bastion: răspunsuri la întrebări ale tinerilor, traducere din limba rusă de Eugeniu Rogoti, Editura Sophia, București, 2009, p. 241)