Episcopul Teofan ne învaţă să înfăptuim orice lucru cu gândul la Dumnezeu, cu sentimentul adânc că depindem de El. Cu acest obicei, al convorbirii permanente cu Dumnezeu, trebuie obişnuiţi copiii. Aşa, de exemplu, a fost Cuvioasa Macrina, sora Sfântului Vasile cel Mare.

În biografia ei se spune că de pe buzele fetiţei nu înceta niciodată rugăciunea, când se trezea din somn sau când se apuca de vreo treabă sau când se aşeza la masă, iar amiaza şi seara nu îi treceau fără cântări şi psalmi.

Chiar din pruncie, în obişnuinţa copiilor vor intra rugăciunile înainte şi după masă, înainte şi după terminarea lecţiilor, înainte de a ieşi şi a intra în casă sau înaintea începerii oricărui lucru.

(Nikolaj Evgrafovich Pestov, Cum să ne creștem copiii: calea spre desăvârșita bucurie, traducere din limba rusă de Lucia Ciornea, Editura Sophia, București, 2005, p. 53)