Iubirea, ca o măsură a binelui, este reprezentată cel mai bine de inima de mamă. Dumnezeu să o odihnească pe buna mea mamă, care zicea: „Numai mamă să nu fii. Să fii măcar tată", adică vedea deosebirea dintre inima de tată şi inima de mamă. Constata ea că mama e mai iubitoare, mai caldă la suflet, se manifestă altfel, suferă altfel, participă altfel.

Să zicem aşa: performanţa firii, în ceea ce priveşte iubirea, este inima de mamă. Fiecare dintre noi ar trebui să ajungem la această performanţă a firii. Numai că şi mama e mamă numai pentru copiii ei, şi mama e mamă numai dacă are copii. Aşa că fiecare dintre noi, dacă e vorba să ajungem la o măsură superioară în întrebuinţarea iubirii, ar trebui să ajungem la inima de mamă.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Iubirea de aproapele – ajutor pentru bucuria vieții, Editura Doxologia, Iași, 2014, pp. 34-35)