Copiii trebuie educaţi duhovniceşte încă dinaintea vârstei de 6-7 ani. Nu trebuie ca înainte de a merge la şcoală ei să rămână lipsiţi de învăţătură sufletească, întrucât această vârstă este vremea „de aur” pentru a semăna şi a înrădăcina în ei tot ce este bun, şi de asemenea tot ce este rău... Se înţelege de la sine că inima omenească, la fel ca ogorul, nu poate rămâne pentru totdeauna pustie. Dacă în el nu vor fi semănate plantele cele bune, vor creşte negreşit cele rele...

Trebuie început cu lucrurile cele mai simple, elementare: cum să îşi facă semnul crucii, cum să stea la rugăciune, cum să intre în biserică, cum să se poarte în ea, cum să facă metanii şi aşa mai departe. Copiii trebuie învăţaţi treptat, fără să fie pierdute din vedere nici cele mai mărunte lucruri, pentru că şi clădirile cele mai mari sunt alcătuite din fire de nisip.

Pentru copii sunt de folos lecturile şi povestirile despre vieţile Sfinţilor şi din istoria biblică, însoţite de explicaţii şi de învăţături morale. Treaba noastră este doar să sădim şi să udăm, a face să crească este treaba lui Dumnezeu ‒ şi nu se poate ca discuţiile duhovniceşti să nu aducă nici un folos, dacă atât dascălii, cât şi ucenicii vor începe cu binecuvântarea lui Dumnezeu.

(Sfântul Inochentie Apostolul Alaskăi, Cum să educăm ortodox copilul, Editura Sophia, București, 2011, p. 95)