Părinţii unui copil dificil şi rebel au alergat la Părintele Porfirie să-i ceară sfatul în legătură cu ce ar trebui să facă. Părintele le-a spus să fie mai atenţi la viaţa lor. Părinţii aduceau mereu vorba despre copilul lor, dar Bătrânul continua să le vorbească despre îndatoririle lor de părinţi creştini. La un moment dat, cei doi i-au zis:

‒ Părinte, noi n-am venit aici pentru noi. Cele ce ni le spuneţi acum noi le ştim de mici copii şi-i învăţăm şi pe alţii. Noi am venit pentru copilul nostru.

‒ Dar nu pricepeţi că despre copilul vostru vă tot vorbesc de-atâta timp? N-aţi înţeles că mântuirea copilului vostru depinde de propria voastră sfinţire? Nu de teoria, ci de faptele sfinţirii! Dacă vă iubiţi copilul cu adevărat, trebuie să începeţi imediat lucrarea sfinţirii voastre. I-am văzut, în clipa asta, sufletul: e ca şi mort.

(Sfântul Porfirie Kafsokalivitul, Antologie de sfaturi şi îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, p. 289)