Cum putem face o spovedanie cât mai sinceră și mai curată?

„Cine știe sufletul omului?”, spune Apostolul Pavel. „Doar el și Dumnezeu.” Spovedania care îți aduce plâns, spovedania care te face să te vezi mai mic decât toți oamenii și, totodată, să ai nădejde, aia îi spovedanie bună. Aia te curăță și te eliberează. 

Odată, cineva, un părinte, în rugăciune a fost răpit. Și ucenicii îl întreabă: „Ce-ai văzut, Părinte?”. Și el se întoarce și a zis: „Păcatele mele le-am văzut”. A mai stat puțin și a zis: „Și pe Domnul, iertându-le”. Și a mai stat puțin: „Și pe ale lumii întregi”.

Înțelegeți cum e? Asta e spovedania: am văzut păcatele, dar L-am văzut și pe Dumnezeu. Și nu L-am văzut iertându-mă numai pe mine, ci pe toți oamenii. Ăsta-i gând sănătos, asta-i starea sănătoasă care ne slobozește și este însoțită de lacrimi, de lacrimi cuminți, care nu numai sufletul, ci și trupul nostru ni-l face duhovnicesc.

(Ieromonah Savatie Baștovoi, Puterea duhovnicească a deznădejdii, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2014, p. 65)