Cu privire la faptul că trebuie să căutăm sfat duhovnicesc, avem o mulţime de învăţături ale Sfinţilor Părinţi; deşi învăţăturile acestea îi privesc mai ales pe monahi, ostaşi duhovniceşti nu sunt doar monahii, ci toţi creştinii ortodocşi.

În Sfânta Scriptură se spune că Duhul Sfânt a pus păstori şi învăţători să pască turma cuvântătoare a lui Hristos, iar acestora li se spune: „Mustră, ceartă, îndeamnă, stăruieşte cu vreme şi fără vreme. Şi va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci – dornici să-şi desfăteze auzul – îşi vor grămădi învăţători după poftele lor” (II Timotei 4, 2-3). De la mulţi auzi: „Acum nu mai este ca pe vremuri, să ascultăm de păstori, noi suntem mai deştepţi decât ei” – „progresul” a izbândit şi aici! Iar cât priveşte faptul că ai nevoie de sfătuire, şi Scriptura spune aşa: „Întru mult sfat este mântuirea, iar cel nelegiuit e robit prin lipsa de sfat” (Pilde 11, 14, 6). Sfinţii noştri Părinţi şi Dascăli au străbătut calea vieţii duhovniceşti şi ne-au lăsat calea nerătăcită a descoperirii gândurilor şi a sfătuirii.

(Sfântul Macarie de la Optina, Sfaturi pentru mireni, Editura Sophia, București, 2006, p. 39)