Credința noastră ține loc de vedere, este o credință și a vederii. Vedem ce n-am văzut. Cum? Fiind încredințați întru totul de Învierea Domnului Hristos și raportânu-ne la ea, zicem: „Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus!”. Să știți că Domnului Hristos I s-au închinat ucenicii Lui și credincioși, după mărturia Sfinților Evangheliști, și înainte de Înviere, dar astfel s-au închinat și după Înviere.

Să credem în Înviere până la acea măsură, încât să fie la fel cum am fi văzut Învierea sau urmările Învierii, ca și când am fi văzut mormântul gol și giulgiurile în mormânt, ca și cum am fi văzut pe Mântuitorul Care s-a întâlnit cu femeile mironosițe și le-a zis: „Bucurați-vă și nu vă temeți!”.

(Părintele Teofil Părăian, Învierea lui Hristos, înnoirea vieții noastre, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 18-19)