O, minune preaslăvită! O, putere negrăită! O, înfricoşată taină a preoţiei! Gândită şi sfântă, cinstită şi neprihănită, pe care Hristos a dăruit-o oamenilor la venirea Sa în lume. Cad şi mă rog cu lacrimi şi cu suspinuri, ca să privim ca printr-o oglindă la această comoară a preoţiei. Se înalţă până la înseşi cerurile cerurilor în mijlocul îngerilor celor fără de trupuri, în mijlocul puterilor celor de sus, la însuşi Stăpânul îngerilor şi Ziditorul şi de lumină dătătorul.

Mă înspăimântez, fraţilor, cum pot unii să caute preoţia cu atâta îndrăzneală şi obrăznicie, nechemaţi fiind de darul lui Hristos; neştiind că foc şi moarte îşi grămădesc asupra lor. Aşa fiind, să nu îndrăzneşti a te atinge de vasele preacinstitei Jertfe. Adu-ţi aminte, iubite frate, despre cele zise prin gura proorocului Isaia: Peste cine mă voi odihni Eu? Decât numai peste cel blând, smerit, liniştit şi care se cutremură de cuvintele Mele. Cuvântul acesta pomeneşte-l mereu şi ia aminte ca să câştigi comoară prin gândul cel bun. Ca astfel să te sui cu mintea în Ierusalimul cel de sus, şi jertfe gândite să aduci Împăratului Dumnezeu, celui ceresc, unde se împletesc cununile cele neveştejite şi nestricăcioase. Acolo, înaintea îngerilor, însuşi Hristos te va încununa pe tine cu coroana nemuririi şi împreună cu cetele cele de sus vei cânta Sfintei Treimi în vecii vecilor. Amin. (Sfântul Efrem Sirul)

(Cuvinte de la Sfinții Părinți, Editura Episcopiei Romanului, 1997, p. 68)