Omul, care arde de dragoste pentru Hristos, trăieşte pe pământ ca şi cum ar trăi în Cer şi niciun lucru nu îl poate reţine de la umblarea cea întru virtuţi. Toate plăcerile şi neplăcerile vieţii acesteia le trece cu vederea, grăbindu-se spre patria sa.

Cine Îl iubeşte pe Hristos, acela niciodată nu se face de ruşine, căci niciodată nu este lipsit de Cel pe Care Îl iubeşte şi niciodată nu este despărţit de El. Dumnezeu, pe Care Îl iubim, voieşte ca noi nu numai în vorbă, ci şi în faptă să arătăm dragostea noastră pentru El.

Dacă noi L-am iubi pe Hristos din toată inima, totul în lume ni s-ar părea umbră şi vis, şi tot timpul am spune: Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos?

(Sfântul Tihon de Zadonsk, Lupta dintre carne și duh, Editura Egumenița, Galați, 2011, p. 96)