Curăția este o stare a inimii la care se ajunge prin înfrânarea poftelor trupești și prin refuzarea ispitelor ce vin prin gânduri și dorințe. Curăția inimii este o paradigmă a desăvârșirii, ca și castitatea, însă aceasta din urmă înseamnă o liniște neînfruntată, fiind o anticipare a vieții veșnice. Castitatea și curăția sunt expresii ale iubirii față de Dumnezeu și față de semeni.

Pentru mireni, castitatea și curăția inimi sunt virtuți sociale, întrucât prin lucrarea și sporirea lor crește și posibilitatea unor relații umane de dragoste adevărată, întemeiate pe această iubire jerfitoare a castității și nu pe dorințele egoiste trupești. Astfel, în vederea căsătoriei, aceste virtuți sunt hotărâtoare pentru fericirea căminului conjugal, pentru împlinirea celor doi în viața aceasta, dar mai ales pentru dobândirea celei viitoare, a fericirii veșnice în Împărăția lui Dumnezeu.

(Sfântul Ioan Casian, Viața și învățătura lui, Editura Trinitas, Iași, 2002, pp. 42-43)