Dacă vrei să fii cinstit de Dumnezeu şi să ai o linişte veşnic fericită şi plină de dulceaţă, atunci să iubeşti smerenia şi suferinţele, de dragul lui Hristos, Care S-a smerit şi a răbdat moarte de ocară. Pleacă-ţi totdeauna grumazul sub jugul Său. Bine este să iei din tinereţe jugul Domnului. Cine vrea să-mi slujească (a spus Fiul lui Dumnezeu) acela să-Mi urmeze şi unde sunt Eu, acolo va fi şi sluga Mea! Să vedem unde Se află El după întruparea Sa? Mai întâi în dezonoare, din cauza mândriei lumii, ponegrit, scuipat, defăimat şi țintuit pe cruce. Unde este apoi – acum? În slava Tatălui, în Împărăţia veşnicei slave.

Şi deci, fii cu atenţie, iubite frăţior, că cel ce vrea să fie acolo, unde este preaslăvita şi negrăita Împărăţie a lui Hristos, nu poate ajunge acolo, decât prin suferinţă. Trebuie ca mai înainte, după exemplul lui Hristos, să treci printr-o vremelnică suferinţă, voită şi nevoită. Căci aşa trebuia să pătimească Hristos şi să intre în slava Sa. Şi noi trebuie să facem la fel. „Copile, dacă vrei să lucrezi pentru Domnul Dumnezeul Tău, pregăteşte-ţi sufletul pentru ispitire”. După cum nu trebuie să ne amăgim, văzând apropiata linişte a lumii acesteia şi dulceaţa ei, pentru că este scurtă şi, în sfârşit, plină de durere, tot aşa nu trebuie să ne temem de strâmtorare şi necazuri, de dragul poruncilor lui Hristos, pentru că necazurile sunt de scurtă durată, dar mai apoi urmează cele veşnice: liniştea, bucuria şi slava. De ce, aşadar, să nu aşteptăm cu răbdare nevoile şi ostenelile de aici, pentru bunăstarea viitoare veşnică şi nespusă, când se ştie că oricine ar dobândi lumea aceasta, sufletul său îl va pierde? Astăzi omul împărăţeşte şi este preaslăvit, iar mâine auzi cuvintele: luaţi acest rob nefolositor, legaţi-l de mâini şi de picioare şi aruncaţi-l în gheena focului!

(Starețul Moise de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 204)