Sfântul Ioan Gură de Aur zugrăvește chipul Sfântului Apostol Pavel în cuvintele următoare: „Nimeni n-a iubit pe Hristos mai mult ca Pavel; nimeni n-a arătat o râvnă mai mare ca el; nimeni n-a fost învrednicit de mai mult har; a scris și a vorbit fără podoabe retorice. «Și eu, fraților, când am venit la voi, n-am venit ca iscusit cuvântător sau ca înțelept..., cuvântul meu și propovăduirea mea  nu stăteau în cuvinte de înduplecare ale înțelepciunii omenești, ci în adeverirea Duhului și a puterii. Pentru ca credința voastră să nu fie în înțelepciune oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu...» (I Corinteni 2, 1, 4-5),«Căci nu suntem ca cei mulți, care strică cuvântul lui Dumnezeu, ci grăim ca din curăția inimii, ca de la Dumnezeu înaintea lui Dumnezeu, în Hristos»” (II Corinteni 2, 17).

A călătorit neobosit înfruntând necazuri și primejdii felurite

Sfântul Apostol Pavel a vorbit și a scris ca un dascăl cu adevărat înțelept, întărit și luminat de harul lui Dumnezeu; a vorbit și a scris ca ascultătorii și cititorii epistolelor sale să le înțeleagă în duhul adevărului dumnezeiesc. Vasta lui cultură a fost desăvârșită, luminată și îmbogățită de cuvintele Mântuitorului scrise de Sfinții Apostoli și evangheliști, de cuvintele lui Dumnezeu vestite prin gura proorocilor. Dascălii de teologie din învățământul de toate gradele apelează permanent la epistolele Sfântului Apostol Pavel atât când sunt la catedră, cât și la mesele lor de lucru, atunci când își pregătesc lecțiile, prelegerile, conferințele sau studiile de teologie ce urmează a fi publicate pentru întărirea și buna sporire în trăirea vieții creștine ortodoxe.

Ca misionar, a călătorit neobosit înfruntând necazuri și primejdii felurite și nenumărate, după cum el însuși mărturisește, „... în osteneli, în închisori, în bătăi peste măsură, la moarte deseori. De la iudei, de cinci ori am luat patruzeci de lovituri de bici fără una. De trei ori am fost bătut cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte și o zi am petrecut în largul mării; în călătorii adeseori, în primejdii de râuri, în primejdii de la tâlhari, în primejdii de la neamul meu, în primejdii de la păgâni, în primejdii în cetăți, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între frații cei mincinoși; în osteneală și în trudă, în privegheri adeseori, în foame și în sete, în posturi de multe ori, în frig și în lipsă de haine. Pe lângă cele din afară, ceea ce mă împresoară în toate  zilele este grija de toate Bisericile... În Damasc, dregătorul regelui Areta păzea cetatea Damascului ca să mă prindă. Și printr-o fereastră am fost lăsat jos, într-un coș, și am scăpat din mâinile lui»” (II Corinteni 11, 23-33). Fără comentarii pentru voi, slujitorii sfintelor altare ale Bisericii noastre strămoșești.

Icoana acestui slăvit Apostol, neegalat dascăl și misioar, se îmbogățește întru desăvârșire și cu osteneala mâinilor sale (Faptele Apostolilor 20, 35), pentru câștigarea pâinii celei de toate zilele. A lucrat fiind „făcător de corturi” (Faptele Apostolilor 18, 3). „Zi și noapte, ca să nu fiu povară niciunuia din cei cărora le propovăduiam cuvântul Evangheliei” (Tesaloniceni 2, 9); „n-am mâncat pâinea în dar, ca să nu împovărez pe nimeni” (II Tesaloniceni 3, 8).

Munca cu brațele aduce sănătate trupului și bucurie sufletului

În paginile de zidire sufletească sunt menționate multe nume de slujitori ai sfintelor altare care își câștigau pâinea cea de toate zilele prin lucrul cu palmele. Și astăzi sunt mulți preoți care lucrează personal pământul cu diferite culturi sau lucrează sculptând catapetesme, exersând și alte meserii, toate acestea, cum spune Sfântul Apostol Pavel, pentru a  nu fi povară enoriașilor, pentru întregirea salariului. Mai mult, lucrează personal la construirea de case și chiar de biserici, ajutând astfel parohiile sau familiile sărace. Prin aceasta ei se fac pildă de muncă și pentru enoriași, râvnă apostolică, amintindu-le totodată, prin faptă și nu numai prin cuvânt, spusa Sfântului Apostol Pavel: „Dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu manânce” (II Tesaloniceni 3, 10). Munca cu brațele aduce sănătate trupului și bucurie sufletului. Ea este „cea mai scumpă comoară pentru om” (Pilde 12, 27).