Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române este „cea mai înaltă autoritate bisericească din Patriarhia Română, care supraveghează din punct de vedere dogmatic, liturgic şi canonic, lucrările de arhitectură, pictură, sculptură şi alte forme de artă bisericească ortodoxă”[1].

Comisia de Pictură Bisericească (CPB) a Patriarhiei Române funcționează în cadrul Componentei „Pictură” a Sectorului Cultură, Pictură și Restaurare al Administrației Patriarhale şi este un organism central administrativ ale cărui competențe sunt conferite de Statutul privind organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, de Regulamentul pentru organizarea și funcționarea Comisiei, de hotărârile organismelor centrale bisericești şi de către Patriarhul României[2], care este președintele Comisiei de Pictură Bisericească. El convoacă și prezidează ședințele acesteia, personal sau prin delegaţi, numeşte, sancţionează şi revocă membrii CPB, aprobă, modifică sau respinge hotărârile acestei Comisii în orice problemă adusă în dezbatere[3].

Comisia de Pictură Bisericească supraveghează şi controlează modul de aplicare a prevederilor statutare şi regulamentare bisericești, a hotărârilor organismelor centrale bisericești și ale Patriarhului României, privind păstrarea unității dogmatice, artistice şi de execuție a lucrărilor de artă bisericească în Biserica Ortodoxă Română[4].

Totodată, Comisia de Pictură Bisericească inițiază norme şi propune măsuri privind respectarea şi promovarea artei bisericești bizantine tradiționale în Biserica Ortodoxă Română, aplică hotărârile Sfântului Sinod referitoare la arta bisericească şi supraveghează, din punct de vedere liturgic-dogmatic, artistic şi tehnic, realizarea lucrărilor de pictură bisericească ortodoxă. Ea pregătește şi autorizează specialiști în arta bisericească și restaurare, cu drept de lucru în bisericile ortodoxe şi în edificiile de patrimoniu ortodox[5].

De asemenea, Comisia de Pictură Bisericească verifică și întocmește referate, avizează caiete de sarcini, proiecte iconografice, devize estimative, dosare de licitație, contracte de execuție, precum şi procese-verbale de recepție parțială sau definitivă înaintate de unitățile bisericești prin Centrele eparhiale. Totodată, cercetează la faţa locului, prin membri sau delegați, cu binecuvântarea chiriarhului locului, lucrările de pictură bisericească şi hotărăște în legătură cu cele constatate[6].

În perioada exercitării mandatului 2021-2025, membrii CPB au participat la 43 de ședințe ordinare de lucru și au fost convocați pentru analizarea a 557 de dosare în regim de urgență. În această perioadă, au fost autorizați 36 de pictori bisericești, 22 restauratori și 15 specialiști în alte domenii (sculptură, vitraliu, poleire etc.), iar 49 de pictori bisericești au fost promovați la categorii superioare.

Pe lângă responsabilitățile curente, în calitatea sa de organism central administrativ care veghează la păstrarea unității dogmatice, artistice și de execuție a lucrărilor de artă bisericească și de restaurare în Biserica Ortodoxă Română, în anul 2021, Comisia de Pictură Bisericească a demarat procesul de elaborare a unui Îndrumător iconografic și a unui Normativ pentru restaurarea patrimoniului bisericesc aflat în uzul cultic. Aceste două proiecte au rolul de a răspunde unor necesități imperioase resimțite în domeniul picturii și restaurării lăcașurilor de cult și vor pune în discuție reguli practice și principii de bază necesare în domeniul artelor bisericești și al restaurării, care să facă posibilă îndeplinirea funcției liturgico-dogmatice a lăcașului de cult.

Din perspectivă ortodoxă, icoana nu este o operă de artă izvorâtă din imaginația artistului, menită să suscite o emoție estetică în sufletul privitorului. Ea nu exprimă viziunea artistului, ci reprezintă „memoria duhovnicească vizuală a Bisericii, zidită pe temelia Apostolilor şi Prorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind Însuşi Iisus Hristos” (Efes. 2, 20)”[7].

Părinții iconofili bizantini definesc icoana drept pecete sau amprentă a unui arhetip sfânt, în sensul unei icoane „nefăcute de mână”. Icoana, afirmă Sfântul Teodor Studitul, este „o pecete şi o imprimare purtând în sine înfăţişarea proprie a lucrului după care este numită”[8]. Iar Sfântul Nichifor Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului, ne învață că icoana „este o replică a arhetipului, în ea este întipărită totalitatea formei [văzute] a celui a cărui amprentă este ea, iar aceasta graţie asemănării”[9].

Rolul iconarului constă în întipărirea, cu ajutorul meșteșugului artistic, sub călăuzirea harului, a formei văzute și a numelui acestuia în materia icoanei, prin care ipostasul sfântului se face văzut și prezent[10]. Iar în momentul în care forma întipărită a prototipului se șterge, icoana își pierde sfințenia și nu mai poate fi închinată sau venerată, întrucât „rămâne doar materia neînchinată, ca una ce nu are nimic comun cu asemănarea”[11].

Dacă în cazul tabloului religios occidental, perceput ca operă artistică, individuală, nu eclesială, principiile restaurării științifice, izvorâte din  preocuparea principală de a prezerva opera în forma sa originală, își găsesc justificarea și aplicabilitatea, în cazul patrimoniului bisericesc aflat în uzul cultic al unei comunităţi liturgice vii, care se află în relaţie spirituală cu sfinţii pictaţi în icoane, aceste principii nu pot fi aplicate într-un mod nediscriminatoriu sau absolut. Dimensiunea liturgică a icoanei, împletită cu grija de a evita arbitrariul unor inițiative individuale care, prin integrare cromatică excesivă,  denaturează opera în sine, au impus Comisiei de Pictură Bisericească necesitatea elaborării unui Normativ de restaurare a patrimoniului bisericesc aflat în uz cultic.

Potrivit Sfântului Gherman, Patriarhul Constantinopolului, „Biserica este un cer pământesc în care locuiește și Se plimbă Dumnezeul Cel ceresc”[12]. În lăcașul de cult „formele arhitecturale, frescele, icoanele, obiectele de cult, nu sunt puse alături pur și simplu, ca obiectele unui muzeu, ci, asemeni mădularelor unui trup, trăiesc întru aceeași tainică viață, sunt integrate misterului liturgic”[13].

Pornind de la o înțelegere profundă a sensurilor liturgic-mistagogice ale spațiului eclezial, subordonat unui singur scop: „comuniunea în adorarea lui Dumnezeu a întregii Biserici, atât a celei nevăzute, Biserica triumfătoare, cât și a celei văzute, Biserica luptătoare”[14], Îndrumătorul iconografic este menit să devină un ghid practic, indispensabil atât specialiștilor din domeniu, cât și teologilor și slujitorilor sfintelor altare.

În perioada 2021-2024, CPB a organizat patru ediții ale Conferinței Naționale „Unitate dogmatică și specific național în pictura bisericească”. Prin tematicile abordate dintr-o perspectivă interdisciplinară și prin lucrările științifice susținute, circumscrise secțiunilor Arhitectură, Pictură și Restaurare bisericească, toate aceste ediții au urmărit creionarea unor teze prealabile, necesare elaborării celor două proiecte lansate în anul 2021 – Îndrumătorul iconografic și Normativul pentru restaurare – care vor fi continuate în mandatul 2025-2029.

Exprimându-ne speranţa și încrederea că aceste importante obiective  vor putea fi duse la îndeplinire în perioada următorilor patru ani, dorim membrilor Comisiei de Pictură Bisericească un mandat spornic, în care să răspundă problemelor pe care sunt chemați să le rezolve, cu pregătire temeinică, discernământ şi fidelitate faţă de Sfânta Tradiţie iconografică a Bisericii, ce are ca scop principal cultivarea comuniunii de iubire a oamenilor cu Dumnezeu şi cu sfinţii Săi.

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Note:

[1] Cf. Regulamentul pentru organizarea și funcționarea Comisiei de Pictură Bisericească a Patriarhiei Române, cap. I, art. 1, p. 4.

[2] Cf. Regulamentul pentru organizarea și funcționarea Comisiei de Pictură Bisericească…, cap. I, art. 4, 1, p. 5.

[3] Cf. Regulamentul pentru organizarea și funcționarea Comisiei de Pictură Bisericească…, cap. I, art. 2, p. 4.

[4] Cf. Regulamentul pentru organizarea și funcționarea Comisiei de Pictură Bisericească…, cap. I, art. 2, a, p. 5.

[5] Cf. Regulamentul pentru organizarea și funcționarea Comisiei de Pictură Bisericească…, cap. I, art. 2, b-e, p. 5.

[6] Cf. Regulamentul pentru organizarea și funcționarea Comisiei de Pictură Bisericească…, cap. I, art. 2, i, k, p. 5.

[7] † Daniel Ciobotea, „Iconografia ortodoxă – memoria vizuală a Bisericii”, în: Ortodoxia, XL (1989), nr. 3, p. 111.

[8] Sf. Teodor Studitul, Întâiul antiretic împotriva iconomahilor, 8  (Sfântul Teodor Studitul, În apărarea sfintelor icoane. Dosarul unei rezistențe teologice, studiu introductiv și traducere de diac. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2017, p. 212).

[9] Sf. Nichifor Mărturisitorul, Antirrheticul I împotriva lui Mamona, 28 (Nicephore, Discours contre les iconoclastes, traducere în limba franceză, prezentare şi note de Marie-José Mondzain-Baudinet, Ed. Klincksieck, Paris, 1989, p. 109).

[10] Sf. Nichifor Mărturisitorul, Antirrheticul I împotriva lui Mamona …, 30 (Nicephore, Discours…, p. 111).

[11] Sf. Teodor Studitul, Epistolă către Platon, părintele său duhovnicesc, despre închinarea veneratelor icoane, (Sf. Teodor Studitul, În apărarea sfintelor icoane …, p. 323).

[12] Sf. Gherman, Arhiepiscopul Constantinopolului, Relatare și viziune mistică despre biserică și Liturghie, 1 (Diac. Ioan I. Ică jr., De la Dionisie Areopagitul la Simeon al Tesalonicului-integrala comentariilor liturgice bizantine. Studii și texte, Ed. Deisis, Sibiu, 2011, p. 257).

[13] Paul Evdokimov, Arta icoanei. O teologie a frumuseții, trad. de Grigore și Petru Moga, Ed. Sophia, București, 2014, p. 155.

[14] Adrian Matei Alexandrescu, Programul iconografic de tradiție bizantină și variante ale sale în pictura bisericilor din București, Ed. Basilica, București, 2017, p. 26.