Precum corabia lui Noe a scăpat de la înecul în noianul apelor potopului universal pe el şi familia sa, aşa şi biserica scapă din noianul păcatelor pe cei ce trăim, stăm şi rămânem într-însa, conducându-ne gândurile, vorbirile, faptele, credincioşia şi vieţuirea după sfaturile ei. Cei ce rămân afară din biserică se înecă şi se pierd, ca şi lumea rămasă afară din corabia lui Noe. Aceasta o adevereşte şi Sfântul loan Gură de Aur, zicând: închipuirea celor ce aveau să se împlinească, au fost cele făcute.

De pildă: Chip al Bisericii lui Hristos, a fost corabia lui Noe; porumbelul, al Sfântului Duh; ramura de măslin, a milostivirii lui Dumnezeu. Acelea erau închipuiri, iar acestea, adevăr. Căci, precum corabia în noianul mării a scăpat pe cei ce au fost înăuntru, aşa şi biserica mântuieşte pe toţi cei rătăciţi care intră, stau şi rămân într-însa cu trup şi suflet.

(Protosinghelul Nicodim Măndiță, Cum să ne purtăm în Sfânta Biserică, Editura Agapis, 2005, p. 10)