Maica Domnului n-a avut dureri la naștere, căci numai ea a născut fără dureri. Pentru că acolo unde n-a fost înainte dulceață de nuntă, nici durere n-a fost mai pe urmă. Ea a născut de la Duhul Sfânt, fără durere, dar a avut dureri la răstignirea Mântuitorului. Atunci a trecut sabie prin inima ei și de trei ori a leșinat, văzând pe Fiul ei însângerat, batjocorit și bătut, știind mai ales cine este El, Care a venit să mântuiască lumea și cu rana Lui să vindece rana neamului omenesc.

Este o părere a unor teologi mari ai Bisericii Răsăritului că atâta valoare are Maica Domnului în Cer și pe pământ, încât dacă, Doamne ferește, Dumnezeu ar fi pierdut toate cele nouă cete de îngeri, toată lumea cea văzută și nevăzută și toate popoarele lumii, nu ar fi avut atâta scârbă ca dacă ar fi pierdut-o pe Maica Domnului. Așa teologhisesc mulți sfinți, între care și Sfântul Nicodim Aghioritul, pentru că planul mântuirii neamului omenesc era prevăzut să se împlinească numai la venirea Mântuitorului prin Maica Domnului. Atâta valoare are Maica Domnului, încât covârșește toate puterile cele de sus și cele de jos.

(Ne vorbește părintele Cleopa, vol. 9, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 34)