O voi spune, chiar dacă este ceva dur.

Un lucru am înțeles: cancerul este o boală sfântă. Te lovește nemiloasă, pe neașteptate. Te aduce în fața faptelor tale, a vieții tale. Vezi cu alți ochi oamenii din jur, viața de zi cu zi.

Există oameni care înving cancerul, există însă și alții care pierd lupta cu el. Pierd, dar, în același timp, victoria lor este mai strălucitoare, mai mare decât orice victorie de-a lor pământească.

Blestem sau binecuvântare? Depinde cum îl vei înfrunta.

Cancerul... Colosseum-ul secolului 21. Intri ori ca să stai la balcoanele lui ca un idolatru care trăiește pentru „acum”, ori intri ca un creștin în arenă, pregătit pentru a fi martirizat...

Durere multă. Durere adâncă. Și aripile bolnavilor de cancer bat diferit: ori ca oameni care se pregătesc să plece, ori ca alții ce vor să rămână, nimic nu este sigur.

Blestem sau binecuvântare?

...am văzut astăzi un astfel de om în suferință. Față strălucitoare, fără păr, ochi migdalați, deschiși să vadă viața așa cum este în esența ei, fără machiaj, fără obiceiurile zilnice, fără fapte josnice, fără destrămare.

M-a învățat următorul lucru: cancerul te ucide, dar, înainte de a face acest lucru, te face nemuritor.

Am vorbit împreună cu această femeie și m-am liniștit. În loc să-i dau eu curaj, aceasta, prin prezența ei, m-a învățat multe.

Astăzi am întâlnit frumusețe de nedescris, prezență sfântă, o existență sfântă, un bolnav de cancer...

„Cancerul m-a învățat ce este viața...”, mi-a spus.