Noi, în viaţa noastră, trebuie să ne aflăm continuu la ospăţ, Ospăţul Domnului, Cina Domnului, Sfânta Împărtăşanie. Acesta este şi semn de recunoaştere: Luca şi Cleopa L-au cunoscut pe Hristos, în drumul lor spre Emaus, numai atunci când a săvârşit Sfânta Liturghie. Adevăratul creştin se recunoaşte după prezenţa şi participarea lui la Ospăţ, la Sfânta Liturghie. Sfânta Liturghie ţine lumea, Sfânta Liturghie este moartea şi Învierea Domnului, Sfânta Liturghie este trăirea noastră în timp, istoria mântuirii noastre.

(Preotul Nicolae Tănase, Să nu-L răstignim iarăşi pe Hristos, Editura Agaton, Făgăraș, 2011, p. 138)