Sfântul Maxim spune că sunt cinci feluri de iubiri și, din cele cinci, două sunt bune, una mijlocie și două de lepădat. Cele două bune sunt: să iubim pe Dumnezeu din toată inima, din tot sufletul și din toată puterea, și să iubim pe aproapele ca pe noi înșine. O altă iubire este dragostea cea firească, pe care o au părinții pentru copii și copiii pentru părinți și pe care o au frații și surorile și rudeniile după trup între ei, adică de origine firească.

Apoi mai sunt două feluri de iubiri: cea trupească, atunci când cineva iubește pe altul cu patimă, și cea însoțită cu iubirea de argint, când cineva iubește pe altul că-i dă bani sau îi dă altă avere. Acestea sunt pătimașe și sunt de lepădat. Ba chiar și cea mijlocie este de condamnat atunci când e exagerată. Iar celelalte două sunt bune.

(Arhimandritul Cleopa Ilie, Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 120)