Inima omului şi libertatea voinţei lui sunt ca o cetate pe care umblă să o cucerească doi „asediatori”: Hristos şi diavolul. Însă această cetate nu se poate cuceri cu forţa. Domnul ar putea face acest lucru, dar nu vrea, căci în acest caz omul ar avea o mântuire silită. Diavolul ar vrea să o cuprindă şi cu forţa, dar nu poate.

Pentru acest lucru, fiecare îşi are mijloacele şi armele lui de luptă. Domnul Iisus le are pe cele bune, diavolul pe cele rele. Libertatea voinţei omului e ca o cetate încuiată.

În faţa libertăţii voinţei omului Se opreşte şi Domnul, şi se opreşte şi diavolul. Atârnă de voința omului să-și deschidă cetatea inimii sale pentru Domnul Iisus sau pentru diavolul.

(Preotul Iosif Trifa, Oglinda inimii omului, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2009, p. 17)