Încă nu ne-am cunoscut pe noi înșine. Dacă ne vom cunoaște, atunci sufletul nostru se va bucura și va cere cu smerenie mila lui Dumnezeu. Cunoașterea de sine naște smerenia. Căci cu cât se cunoaște mai mult omul pe sine, cu atât mai mult se deschid ochii sufletului său și-și vede mai limpede slăbiciunea lui cea mare. Își cunoaște starea nefericită și nerecunoștința, precum și marea noblețe și milostivire a lui Dumnezeu. Atunci dobândește zdrobire de inimă, se smerește mult și-L iubește mult pe Dumnezeu.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, Vol. V Patimi și virtuți, Editura Evanghelismos, București, 2007, p. 174)