Să te gândești că Dumnezeu e binevoitor, căci un tată care nu e binevoitor nu există, nu-i tată. Spune undeva Domnul nostru Iisus Hristos: „Dacă voi, răi fiind, știți să dați daruri bune fiilor voștri, cu atât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El” (Matei 7, 11). E o lumină aici și lumina aceasta e o bucurie pentru cine are această lumină. Cine citește lucrurile acestea numai așa, de pravilă (de program) și nu le adâncește și nu le vede valoarea, înseamnă că încă nu este luminat și nu poate avea bucurie din ele.

Dacă mai există și altă lumină, aceasta este lumina cea dintâi, lumina mântuirii, lumina adevărurilor cuprinse în cuvintele lui Dumnezeu sau în cuvintele sfinților părinți. De exemplu, când te gândești la cuvintele Sfântului Isaac Sirul, că „rugăciunea este o bucurie care înalță mulțumire”, ai satisfacția sufletescă pentru că ai întâlnit un lucru de valoare. Sau Sfântul Marcu Ascetul când spune: „Credința neclintită e un turn întărit și Hristos se face toate celui ce crede” – e o lumină și o bucurie.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Cum putem deveni mai buni – Mijloace de îmbunătățire sufletească, Editura Agaton, pp. 57-58)