Vă rugăm să ne spuneți mai multe despre acest moment al împărtășirii pentru că la noi oamenii s-au obișnuit să se împărtășească foarte rar, fapt care nu se înscrie pe linia tradiției creștine.

Știu că în ultimele veacuri împărtășirea era rară și poate că și astăzi este așa. Actualmente, în mănăstirea noastră săvârșim Sfânta Liturghie și ne împărtășim de patru ori pe săptămînă. Există credincioși care vin în mănăstire în fiecare duminică și care se împărtășesc de fiecare dată cînd vin. Aceasta este probabil în con­formitate cu ceea ce se petrecea în Biserica primară. Dar ceea ce aș vrea să subliniez este nu problema frecvenței împărtășirii, ci a modului cum te împărtă­șești. Există o pregătire care poate avea forme diferite și care este absolut necesară. Ar fi pur și simplu o greșeală să înmulțim împărtășirile, dacă această în­mulțire nu este însoțită de o aprofundare a conștiinței creștine. Sfinții Părinți au precizat bine acest lucru și există chiar un imn al Sfântului Simeon Noul Teolog, care îl subliniază foarte bine.

Ce părere aveți în legătură cu deasa sau rara îm­părtășanie? (în legătură cu o lucrare a Sfântului Nicodim Aghioritul, recent apărută).

Cred că această problemă trebuie să fie tratată pentru fiecare de către părintele său duhovnicesc. Mi se pare că în Biserica Ortodoxă se evită regulile abstracte și se promovează legătura personală cu părinții duhovnicești. Poate că este mai bine să nu vorbim despre împărtășire deasă, cât despre împărtășire con­tinuă. N-am citit lucrarea Sfântului Nicodim Aghioritul, dar cred că acest lucru îl sugerează.

Nu punem atât problema de câte ori ne împărtășim, cât mai ales cum ne împărtășim. Este deci o problemă de conștiință euharistică și de pregătire pentru împărtășire. Sfântul Simeon Noul Teolog zice într-una din scrisorile sale că dacă ai o dispoziție sufletească nor­mală, corectă, te poți împărtăși în fiecare zi. De altfel, Sfântul Vasile cel Mare vorbește în același sens și, de asemenea, textul Liturghiei însuși când zice: „Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste apropiați-vă!”.

Cred că nu există nicio rațiune potrivit căreia un preot s-ar putea împărtăși în fiecare zi, slujind Sfânta Liturghie, iar credincioșii să fie privați de aceasta. (Părintele Symeon)

(Celălalt Noica – Mărturii ale monahului Rafail Noica însoțite de câteva cuvinte de folos ale Părintelui Symeon, ediția a IV-a, Editura Anastasia, 2004, pp. 138-140)