Luteranii spun: „De ce ar trebui să facem rugăciuni către Sfinți pentru noi înșine? Ne putem ruga direct lui Dumnezeu”. Însă ei se contrazic, căci altfel de ce le mai cer pastorilor lor să se roage pentru ei? Ar putea tot la fel de bine să se roage fără pastor dacă toți oamenii au acces în mod egal la Dumnezeu și dacă noi n-am avea nevoie de mijlocirea Sfinților. Cât sunt de orbi!

Luteranii sunt de părere că rugându-ne Sfinților, de fapt aducem adorare idolilor. Acest lucru este fals. Noi nu ne rugăm la Sfinți așa cum ne rugăm lui Dumnezeu, noi doar îi rugăm pe Sfinți să mijlocească pentru noi. Vi se pare că există vreo umbră de idolatrie în asta?

La fel cum îi rugăm pe preoți și pe oamenii duhovnicești aflați în viață să se roage pentru noi, în același fel ne rugăm mijocitorilor cerești care, datorită iubirii lor pentru Dumnezeu, au mare îndrăzneală înaintea Lui; mai mult decât atât, mulți dintre ei, chiar și atunci când viețuiau pe pământ, erau deja rugători și mijocitori în fața lui Dumnezeu pentru lume, și acolo, în cer, această lucrare a continuat, la un nivel mai ridicat, iar această mijlocire este puternică, fiindcă nu mai este împovărată de trupul omenesc greu și inactiv.

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Despre rugăciune - mărturii)