Nu vei reuși să te rogi curat, dacă te amesteci în lucruri materiale și te tulburi cu griji necontenite. Pentru că rugăciunea înseamnă izbăvirea de orice grijă.

Dacă vrei să te rogi, ai nevoie de Dumnezeu, care dăruiește rugăciune adevărată celui care stăruie necontenit în lupta rugăciunii. Deci, să-L chemi, zicându-I: „Sfințească-se, numele Tău, vie împărăția Ta” (Matei 6, 9). Adică, să vină Duhul Sfânt și Unul născut Fiul Său. Pentru că aceasta ne-a învățat Hristos, spunându-ne că trebuie să ne închinăm și să slujim lui Dumnezeu Tatăl: „prin puterea Duhului care vădește adevărul” (Ioan 4, 24). Întâi de toate, roagă-te să dobândești lacrimile, ca să înmoi cu jeluirea sălbăticiunea sufletului tău. Și atunci, lesne vei mărturisi cu sinceritate înaintea Domnului păcatele pe care le-ai săvârșit, și vei primi de la Acesta iertarea.

Să te folosești de lacrimi, ca să se împlinească orice cerere a ta. Pentru că Domnul se bucură mult când te rogi cu lacrimi! Dacă în rugăciunea ta verși izvoare de lacrimi, nu te trufi că ești, chipurile, mai virtuos decât ceilalți. Aceasta nu este izbânda ta, ci ajutorul pentru rugăciunea ta de la Domnul, ca să poți să-ți mărturisești cu râvnă păcatele tale și să nu cedezi. (Sfântul Nil Ascetul)

(Glasul Sfinților Părinți, traducere de Preot Victor Mihalache, Editura Egumenița, 2008, pp. 403-404)