- Părinte, ce loc are dreptatea omenească în viața duhovnicească?

- Dreptatea omenească nu este pentru oamenii duhovniceşti; ea este doar frână pentru oamenii lumeşti. Omul duhovnicesc este lipsit de minte dacă o foloseşte numai pe ea, pentru că înaintea dreptăţii dumnezeieşti, dreptatea omenească este zero. Dar şi omul lumesc, dacă reuşeşte ceva în viața aceasta, punând în lucrare numai dreptatea omenească, nu va ajunge la adevărata bucurie şi odihnă.

Să presupunem că doi fraţi au o bucată de teren de zece pogoane. Dreptatea omenească spune să ia fiecare câte cinci pogoane. Dreptatea dumnezeiască spune să ia fiecare atât cât are nevoie. Dacă un frate are şapte copii şi celălalt doi, sau salariul unuia este mai mic decât salariul celuilalt, trebuie să ia mai mult cel ce are mai mare nevoie. În acest caz este nedreptate să ia al doilea ca şi primul. Însă omul lumesc nu ia în considerare faptul că fratele lui o duce greu. Nu înţelege că împărţirea ce vrea s-o facă este nedreptate, pentru că nu gândeşte duhovniceşte. Îi spui: „Trebuie să-ți ajuți familia ta să înţeleagă şi să fie de acord să dea mai mult fratelui tău, care are nevoie”, iar el îți va spune: „De ce? Doar nu-l nedreptăţesc cu ceva”. Dacă ar fi om duhovnicesc, chiar dacă femeia şi copiii lui s-ar împotrivi, ar trebui să-i silească să fie de acord cu ceea ce i-a dat fratelui său. Dacă fratele i-ar spune: „Tu vei lua un pogon”, trebuie să-l ia pe acela fără să spună nimic, ca să se simtă bine fratele lui care le-a luat pe celelalte. În orice caz, Evanghelia face împărţirea cea mai bună.

Mult mă minunez de nobleţea lui Avraam. Când se certau păstorii lui Lot cu cei ai lui Avraam pentru locurile de păşunat, Avraam s-a dus la Lot şi i-a spus: Nu este bine să ne certăm; suntem rude. Încotro vrei să mergi? Vrei să mergi încoace sau vrei să mergi încolo? Lot s-a mişcat și puţin omeneşte şi a ales Sodoma şi Gomora, pentru că acolo aveau multă verdeaţă şi locuri de păşunat, şi ce a păţit după aceea! Avraam a fost mişcat de dreptatea dumnezeiască, voia să-l odihnească pe Lot şi chiar s-a bucurat că Lot s-a dus în locul cel mai bun.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. III, Nevoință duhovnicească, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 106-108)