Te-ai spovedit, de acum să nu mai păcătuiești
Din momentul în care ai ieșit de la scaunul de spovedanie, să încerci să duci o luptă pe viață, ca să nu mai păcătuiești din nou.
1. „De acum să nu mai păcătuiești”, i-a spus Hristos paraliticului (Ioan 5, 14). La fel i-a grăit și desfrânatei: „De acum să nu mai păcătuiești” (Ioan 8, 11). Același lucru este valabil și pentru tine, care te-ai spovedit. Din momentul în care ai ieșit de la scaunul de spovedanie, să încerci să duci o luptă pe viață, ca să nu mai păcătuiești din nou. „Este pentru prima dată când am făcut acest lucru, părinte!”, i-a spus un tânăr duhovnicului său. „Și ce, mai vrei să-l faci din nou? Să nu mai spui acest lucru, copilul meu!”, i-a zis părintele.
2. Până acum ai păcătuit, însă de acum înainte va trebui să înlocuiești faptele rele cu fapte bune: „Ferește-te de rău și fă bine” (Psalmul 33, 13). „Doamne, vezi că mâinile mele sunt curate de fapte păcătoase?”, i-a spus un suflet lui Dumnezeu. „Sunt curate, dar goale!”, i-a răspuns Domnul.
3. „Postul este începutul pocăinței. Începi să te pocăiești atunci când începi să postești, căci fără postire pocăința ta este moartă!” Prin plăcere Îl întristezi pe Dumnezeu, și acum ești chemat să-L înveselești prin osteneala dureroasă a postirii (și a rugăciunii stăruitoare). „Află deci că prin rugăciune și postire trebuie să-L îndupleci pe Dumnezeu” (slujba Schimei celei mici). De aceea și „esența” epitimiilor o reprezintă postirea și rugăciunea (Canoanele 6 și 7 ale Sfântului Ioan Postitorul).
(Arhimandritul Vasilios Bacoianis, Duhovnicul și spovedania, traducere din lb. greacă de pr. Victor Manolache, Editura de Suflet, București, 2012, pp. 47-48)