Dumnezeu îl lasă pe om să acţioneze după cum îi e firea, numai aşa se aleg bunii şi răii, în funcţie de cum se poartă cu semenii lor, Dumnezeu nu-l biciuieşte pe om, nu-l hăţuieşte, Dumnezeu îl învaţă binele şi răul, după care îl lasă în lume.

Tatăl şi mama nu sunt toată ziua cu fiii şi fiicele lor, ca să-i împingă de la spate în lume, ci doar îi învaţă de mici, ce trebuie să facă, cum să facă, după care ei trebuie să se descurce singuri, să audă în minte glasul părinţilor, să vadă in minte modelul şi pilda părinţilor în ceea ce i-au învăţat.

Aşa şi Dumnezeu, El seamănă lucrul şi fapta, şi cuvântul bun în mintea omului, dar omul se face că nu le vede, omul le neglijează sau le ignoră şi face după cum îl sfătuieşte diavolul.

(Părintele Iustin Pârvu, Daruri duhovnicești, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2011, pp. 35-36)