Spune Sfântul Isaac Sirul în al 72-lea cuvânt al lui că: „Iubirea este pomul vieții” și mai spune ceva minunat, zice că: „Iubirea este vinul care veselește inima omului”. Noi pomenim cuvintele acestea de fiecare dată când spunem Psalmul 103 și zicem despre vin că: „veselește inima omului”, că Dumnezeu a făcut pâinea care întărește inima omului, untdelemnul care-i luminează fața și vinul care veselește inima omului. Și ne gândim la vinul adevărat. Dar Sfântul Isaac Sirul spune că vinul care veselește inima omului este dragostea lui Dumnezeu și dragostea omului față de aproapele. Și spune Sfântul Isaac Sirul că din vinul acesta care veselește inima omului, din dragostea aceasta, au băut desfrânații și s-au rușinat, au băut păcătoșii și au uitat calea rătăcirii lor, au băut bețivii și-au început să postească, au băut bogații și-au dorit sărăcia, au băut săracii și s-au îmbogățit de nădejde, au băut cei simpli, cei neînvățați și au devenit ințelepți. Așa ceva face iubirea.

Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că dragostea este de trei feluri: „Dragoste după poruncă, dragoste după fire și dragoste împotriva firii”. După poruncă are iubire cel care ascultă de porunca lui Dumnezeu și pe toți îi iubește la fel și-L iubește pe Dumnezeu mai presus de orice. După fire are iubire acela care are iubirea cum o au părinții față de copii, copiii față de părinți, frații între ei. Iar iubirea împotriva firii au cei care unesc patima cu iubirea și îi iubesc numai pe aceia care le prilejuiesc împlinirea patimilor.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniți de luați bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, pp. 74-75)