Tinerii trebuie să se încreadă în Dumnezeu pentru a se linişti, deoarece Bunul Dumnezeu ca un Părinte iubitor acţionează acolo unde noi, omeneşte, nu putem face nimic. Nu trebuie să se grăbească să ia hotărâri „necoapte” pentru viaţa pe care o vor urma. Pentru a reuşi în ceea ce vor, trebuie să facă o curăţenie generală înlăuntru lor şi să-şi pună lucrurile în rânduială. Să se îngrijească mai întâi să-şi ia diploma, apoi să-şi găsească un loc de muncă şi în continuare ajunşi la maturitate, să ia cu ajutorul lui Dumnezeu hotărârea de a face o familie bună, dacă simt înclinaţie către viaţa de căsătorie, sau să meargă la mănăstirea pe care şi-au ales-o, dacă au chemare către viaţa monahală.

De aceea, tinerilor care studiază şi au astfel de nelinişti, dar care încă nu s-au hotărât pentru ceea ce vor face în viaţă, le spun să-şi continue studiile şi ceea ce mai târziu îi va îndemna cugetul lor să facă şi îi va odihni, aceea să facă. Dacă există o dispoziţie lăuntrică bună, atunci Dumnezeu ajută şi încet-încet vor înţelege care viaţă este pentru ei, cea de căsătorie sau cea de feciorie în mănăstire, şi astfel vor afla linişte.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Viaţa de familie, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003, p. 20)