Duhul Sfânt, luând parte la neputința noastră, vine la noi, cu toate că suntem necurați de patimi și de păcate. Și dacă află mintea rugându-se cu sinceritate doar Acestuia, o ia în stăpânire și pierde toată ceata gândurilor și cugetelor viclene care-o înconjoară, și-o îndeamnă la iubirea rugăciunii duhovnicești.

Ai dorință să te rogi? Fă-te mort față de cele de pe pământ. Să ai întotdeauna patria în Cer, dar nu doar prin cuvinte, ci prin viață îngerească și prin cunoaștere dumnezeiască. Leapădă-te de toate, ca să moștenești totul! Dacă ești teolog adevărat, te vei ruga cu adevărat! Și dacă te rogi cu adevărat, ești un adevărat teolog!

Fericită este mintea care la vremea rugăciunii nu plăsmuiește înlăuntrul ei nicio înfățișare! Fericită este mintea care se roagă nestingherită și dobândește în timp, mai mult, dorul după Dumnezeu! Fericită este mintea care, la vremea rugăciunii, devine nematerială și liberă de toate! Fericită este mintea care, la vremea rugăciunii, rămâne netulburată de niciun lucru!

Dacă la vremea rugăciunii simți o bucurie mai mare decât orice altă bucurie, atunci într-adevăr ai aflat rugăciunea adevărată. (Sfântul Nil Ascetul)

(Glasul Sfinților Părinți, traducere de Părintele Victor Mihalache, Editura Egumenița, 2008, pp. 412-413)